Pâinea zilnică

Text: Proverbele 23:15-24

Iată o scrisoare scrisă de un om care a simţit că trebuie să dea glas dragostei pentru tatăl lui, chiar dacă acesta era mort de 30 de ani: Dragă tată: Simt că trebuie să spun unele lucruri pe care am neglijat să le spun atunci cînd eram copil. Numai după ce am trecut prin şcoala lungă şi grea a vieţii, înţeleg ceea ce am simţit atunci. Eu trebuie să fi fost o încercare amară pentru tine. Am crezut în ideile mele superficiale, dar numai acum îmi dau seama cît de ridicole erau faţă de profunzimea înţelepciunii tale mature. Vreau să-mi mărturisesc una din cele mai grave greşeli - că am crezut că într-un fel tu nu înţelegi. Mă cunoşteai mai bine decît mă cunoşteam eu însumi. Înţelepciunea ta mă înconjura aşa cum apele oceanului înconjoară o insulă. Cît de multă răbdare ai avut cu mine! Ce îndelungă răbdarel Aş vrea să pot să-ţi spun azi cît de mult te iubesc şi cît de mult te preţuiesc. Nu va trece mult şi voi fi şi eu acolo şi cred că tu vei fi cel dintîi să-mi iei mîna şi să mă conduci în slavă. Atunci vei realiza că nici un dor, nici o suferinţă investită în mine n-a fost zadarnică. Îmi pare atît de rău pentru nechibzuinţa mea şi pentru lipsa de dragoste, dar slavă Domnului, te voi întîlni curînd pe străzile de aur, deoarece m-ai iubit, rugîndu-te neîncetat pentru fiul tău neascultător! Cu dragoste, fiul tău recunoscător. Dacă tatăl tău mai trăieşte încă, exprimă-ţi dragostea şi aprecierea pentru el chiar azi. Nu aştepta pînă cînd nu mai este! -H.G.B.

Mulţumindu-Ţi, Doamne, pentru taţii Ce ne-arată-n faptă şi cuvînt Ascultarea sfîntă-a voii Tale Şi iubirea de Cuvîntul sfînt. - Johnson

Mulţumim lui Dumnezeu pentru taţii care nu numai că ne-au adus la viaţă, dar ne-au învăţat si cum să trăim.