Pâinea zilnică
7
Mai
Text: Fapte 7:54-60
Dar Ştefan, plin de Duhul Sfînt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stînd in picioare la dreapta lui Dumnezeu... Fapte 7:55
UN CRÎMPEI DIN GLORIA CEREASCĂ
Moartea este ultimul mare duşman al creştinului. Ea este
descrisă ca umblarea „prin valea umbrei morţii" (Psalmul
23:4). Isus a îndepărtat boldul ei, care este păcatul (1 Cor. 15:56),
dar cu toate că ea continuă să producă nelinişte, Dumnezeu ne va
da un har special pentru acel timp.
Acest lucru a fost ilustrat de viaţa lui D.L. Moody. Cînd marele
evanghelist era pe patul morţii, familia şi prietenii s-au adunat
pentru a-şi lua rămas bun. Crezînd că momentul a sosit, încet, încet
au început să iasă din cameră. În acel moment au auzit o mişcare.
Intorcîndu-se, l-au găsit pe Moody cu ochii deschişi şi mintea
aparent limpede. Cineva a început să se roage, dar Moody l-a
întrerupt: „Nu vă rugaţi să mai trăiesc. I-am văzut pe Dwight şi Irene (doi nepoţi care muriseră). Am văzut faţa lui Isus şi sînt
satisfăcut. Pămîntul se îndepărtează, cerul se deschide. Dumnezeu
mă cheamă. Aceasta este ziua încoronării mele!"
Înainte de-a fi ucis cu pietre, Ştefan L-a văzut pe Isus stînd la
dreapta Tatălui. Cît de mult l-a putut întări acest lucru! Am auzit
de sfinţi pe moarte a căror voce a exprimat dezamăgirea atunci
cînd revenindu-şi din starea de inconştienţă au descoperit că sînt
încă pe pămînt şi nu în cer.
Poate că Dumnezeu ne va lua la Sine fără să ne avertizeze. Va fi
o glorie instantanee! Ori El ne poate da timp de pregătire. Oricare
vor fi împrejurările, dacă ne-am încrezut în Cristos ca Mîntuitor,
El va fi cu noi atunci cînd vom trece din lumea aceasta şi vom privi
primul crîmpei din slava cerească. - D.J.D.
Dincolo de umbre, voi pătrunde în lumină,
Trecînd perdeaua neagră spre gloria divină,
Păşind din noapte spre ziua veşnică, frumoasă.
De ce numim noi moarte întoarcerea acasă? - Anonim
Pentru creştin, moartea este ultima umbră a nopţii înainte de răsăritul ceresc