Pâinea zilnică

Text: Ioan 14:1-6

Cei mai mulţi dintre oameni vor să meargă în cer. Ei speră că, într-o zi, cumva, vor intra pe „porţile de mărgăritar". Dar cuvîntul speranţă, aşa cum este folosit în Biblie, este mult mai mult decît o dorinţă puternică. El înseamnă „aşteptări sigure." El nu lasă loc îndoielii. Aceasta a fost speranţa care i-a umplut inima lui Rowland Hill, predicatorul din Londra care a exercitat o puternică influenţă în a doua parte a secolului al 18-lea, atît prin predicile pe care le-a ţinut în aer liber, cît şi prin acelea din Surrey Chapel. Ultima dată cînd Hill a predicat în biserica aceea, a rămas după terminarea serviciului pînă ce au plecat toţi, în afară de îngrijitorul clădirii. In timp ce se plimba încoace şi încolo pe culoarul dintre bănci, îngrijitorul I-a auzit repetînd cu profundă convingere cuvintele unui imn: „îl voi vedea acolo, O cît este de frumos! El nu va fi în glorii şi să mă lase jos". De unde avea Rowland Hill o asemenea nădejde? Pentru că experimentase ceea ce spune un alt verset al cîntării: „In locul meu pe cruce, Isus purtă păcatul. Şi-acum sînt liberi, şi robul şi chezaşul". Da, noi, cei care ne-am încrezut în Cristos, avem siguranţa că vom merge în paradis. Putem spune: „El a murit în locul meu - luînd asupra Sa mînia Dumnezeului sfînt şi drept - şi acum Dumnezeu mă vede pe deplin identificat cu Fiul Său". Ne putem bizui pe cuvintele lui Isus spuse ucenicilor Săi: „Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi". Aceasta este o siguranţă pentru orice creştin. Nădejdea noastră că vom merge în ceruri este o speranţă sigură. - P.R.V.

Sînt al Lui şi cred făgăduinţa Sa: Toţi ne-om strînge iar, la al vieţii rîu curat, In sfînta, glorioasa-mpărăţie, Şi greul vieţii fi-va un trecut uitat. - Smith

Să fii salvat aici înseamnă să fii în siguranţă dincolo.