Pâinea zilnică
11
Februarie
Text: Eclesiastul 2:1-11
Am ajuns pină acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare. Ecles. 2:20
DE CE OFTEZ?
Potrivit cărţii: Guinness Book of World Records (Cartea recordurilor mondiale), în anul 1888, o fetiţă de 15 ani a căscat
continuu timp de 5 săptămîni. Nu ni se dau detalii pentru ce motiv
a ajuns în această condiţie. Dar citind, m-a făcut să mă întreb de
ce oare fiecare din noi căscăm. De ce, dintr-o dată, cu o faţă
contorsionată, tragem aer adînc în piept cu gura căscată la maxim,
apoi slobozim un oftat? Răspunsul este că respiraţia superficială,
aerul cald din jur, sau chiar stări nervoase, pot epuiza oxigenul din
corp. Creatorul şi proiectantul nostru ne-a dotat cu un reflex de
respiraţie adîncă prin care se trimite degrabă o cantitate de oxigen
pentru satisfacerea nevoii existente. Dar pe lîngă această explicaţie
tehnică, un căscat sau un oftat este semnul nervozităţii, al oboselii
sau al plictiselii.
Apoi, există „suspine" ale sufletului. Poate că ele au pentru suflet
rolul pe care-1 are căscatul pentru trup. Citind cartea Eclesiastul,
aproape că-l auzim pe Solomon oftînd, încercînd cînd un lucru cînd
altul, în efortul său de-a găsi sensul vieţii. Mereu spiritul său
reacţionează la condiţiile variate la care este supus, cu singurul
strigăt: „Totul este deşărtăciune". Mulţi ani din viaţă, pe tot ce
punea mîna părea să-i producă un suspin, un gol interior (1:2;
2:11). In final, şi-a dat seama că nimic nu satisface sufletul omului
aşa ca frica de Dumnezeu şi păzirea poruncilor Lui (Ecl. 12:13).
Doamne, ajută-ne să vedem că oftaturile noastre de dezamăgire
faţă de plăcerile vremelnice ale lucrurilor din viaţă, sînt destinate
să ne aducă la Tine. Numai Tu poţi să dai o semnificaţie eternă
lucrurilor pe care le urmărim în această viaţă. - M.R.D. II
Creştine, eşti dezamăgit,
De lumea rea ce te-nconjoară?
Priveşte la cerul nemărginit
De unde bucuria divină coboară. - Anonim
Odată ce ne-am desfătat cu bunătăţile lui Dumnezeu, bucatele lumii nu mai au nici un gust.