Pâinea zilnică

17 decembrie

Text: 2 Corinteni 5:1-8

„TRECEREA BANCULUI DE NISIP"

A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit.
Domnul i-a dus în limanul dorit.

Psalmul 107:29, 30

La vîrsta de 80 de ani, binecunoscutul poet Alfred, Lord Ten-
nyson a fost dus de la reşedinţa lui de vară de la Aldworth,
Anglia, la reşedinţa lui de iarnă pe insula Wight. În timp ce barca
trecea strîmtoarea, Tennyson a auzit un sunet ca un murmur pe
care-l scoteau valurile ce izbeau într-un banc de nisip întins. El a
ştiut că se apropia furtuna dar a ştiut şi că aceasta nu-l va îm-
piedica să traverseze strîmtoarea.

După cîteva zile, sănătatea lui Tennyson a început să se
deterioreze, şi o soră medicală a fost angajată să stea cu el pe
insulă. Stînd de vorbă cu el, sora i-a spus încet: „Domnule, aţi
compus aşa multe poezii minunate, dar atît de puţine imnuri. Aş
dori să scrieţi un imn chiar acum pe patul de boală. Sînt sigură că-i
va ajuta şi-i va mîngîia şi pe alţii care suferă". Dimineaţa urmă-
toare, el i-a înmînat o ciornă, spunînd: „Am scris aceste cîteva
versuri în timpul nopţii". Poezia a fost plină de scene despre mare
şi despre sentimente legate de moarte, sentimente ce au fost trezite
în mintea lui de acel „vuiet al mării". Dar mai presus de toate, el
exprimă nădejdea glorioasă de a-L vedea pe Isus Ia sfîrşitul călă-
toriei vieţii. Iată cîteva versuri: „Stea de asfinţit şi stea de seară,/
Şi-o chemare clară pentru mine!/ Să nu mai fie vuiet ce loveşte-n
banc,/ cînd voi înainta în mare./ Amurg şi clopote de seară,/
şi-apoi întuneric,/ Căci cu toate că-n afara graniţelor timpului şi-a
spaţiului mă poartă valu-n depărtare,/ Eu sper să-mi văd Pilotul
faţă-n faţă, cînd voi fi traversat această mare."

Moartea pare ameninţătoare, dar cei care îl iubesc pe Isus,
vor fi pilotaţi în siguranţă spre cerul dorit!            - H.G.B.

Străluce o ţară a păcii depline

Chiar dincolo de-nfuriate talazuri.

încă puţin şi-om ajunge cu bine

în Portul unde n-or mai fi necazuri.           - Kuipers

Cristos a înlocuit uşa neagră a morţii
cu poarta strălucitoare a vieţii.'