Pâinea zilnică

24

August

Text: Faptele 7:54-60

Şi aruncau cu pietre in Ştefan, care se ruga si zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meul" Fapte 7:59

MURIND CU DEMNITATE

Unii dintre cei ce sprijinesc idea sinuciderii sau a „morţii din milă", spun că în felul acesta „putem muri cu demnitate". Doctorul John P. Brantner, profesor de psihologie la Universitatea din Minnesota, a susţinut acest punct de vedere, şi cu cîţiva ani în urmă şi-a luat singur viaţa. Unul dintre colegii lui a spus că Dr. Brantner a ales să moară cu demnitate. N-a vrut să moara pe patul unui spital „cu o mulţime de tuburi şi lucruri intrînd şi ieşind din trupul său". Cu alte cuvinte, a vrut să-şi aleagă singur felul cum să moară.
Am fost chemat la căpătîiul atîtor creştini sinceri care erau pe moarte, cu tot felul de sisteme de reanimare ataşate trupurilor lor. Ei nu ar fi ales să moară în felul acela, şi totuşi nu s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu pentru că a permis acele situaţii. Şi-au acceptat partea lor şi aşteptau cu nerăbdare să fie cu Domnul. Un bărbat mi-a spus: „Trecerea rîului este grea. Dar este aşa de frumos pe malul celălalt". A murit cu demnitate. La fel a murit şi Ştefan, care a fost omorît cu pietre. Nu, nu era nimic demn în a muri sfîrtecat de pietrele aruncate de mîinile celor plini de ură. Dar priviţi la seninătatea morţii sale. I-a cerut lui Isus să-i primească duhul, şi s-a rugat pentru iertarea ucigaşilor săi. Ce demnitate!
Avocaţii sinuciderii şi ai „morţii din milă" nu ţin seama de Dumnezeu. El este singurul care dă viaţa şi care are dreptul s-o ia. El poate împărţi har special copiilor Săi care se dăruiesc cu totul în mîinile Sale. El îi face în stare să „moară cu demnitate", chiar în cele mai grele circumstanţe.  - H.V.L.

Dumnezeu va fi cu mine-n asfinţit
Cînd pămîntului luminile-or păli
Şi imaginile lumii vor pieri
În pace, în El, atunci m-oi odihni.  - Anonim

Cei ce trăiesc pentru eternitate pot muri cu demnitate.