Meditații Charles Spurgeon

11

Decembrie

DIMINEAŢA

Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta. 1 Tesaloniceni 5:24

Cerul este un loc în care nu vom mai păcătui niciodată, şi unde vom înceta să ne supraveghem permanent duşmanul neobosit, fiindcă acolo nu vor mai exista ispite care să ne prindă în laţ. Acolo, cei necăjiţi nu se vor mai zbuciuma, şi cei obosiţi se vor odihni. Cerul este „o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată" (1 Petru 1:4). Este ţinutul sfinţeniei desăvârşite şi, deci, a siguranţei desăvârşite. Dar oare sfinţii de pe pământ nu se bucură uneori de binecuvântarea siguranţei? Învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu este că toţi cei ce sunt uniţi cu Mielul sunt în siguranţă; că toţi cei neprihăniţi îşi vor ţine cărarea, şi că cei care şi-au încredinţat sufletele lui Christos află în El un Ajutor credincios şi neclintit. Susţinuţi de o asemenea doctrină, putem să ne bucurăm de siguranţă şi pe pământ - nu de siguranţa glorioasă care ne eliberează de orice grijă, ci de siguranţa sfântă izvorâtă din făgăduinţa lui Isus, care spune că nici unul din cei care cred în El nu va pieri, ci vor fi acolo unde este El. Credinciosule, să medităm cu bucurie la învăţătura perseverenţei sfinţilor, şi să onorăm credincioşia lui Dumnezeu printr-o încredere sfântă în El. Fie ca Dumnezeul nostru să ne aducă acasă în siguranţă prin Isus Christos! Fie ca El să te asigure că numele tău este gravat pe palmele Sale, şi că El îţi şopteşte la ureche făgăduinţa: „nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine" (Isaia 43:5). Priveşte spre El, marele Garant al legământului, credincios şi adevărat, şi leagă-te să te prezinţi şi tu, cel mai slab din familia lui Dumnezeu, cu tot neamul ales, înaintea tronului lui Dumnezeu. Într-o asemenea contemplare, vei bea din mustul de rodii înmiresmate al Domnului şi vei gusta din roadele minunate ale paradisului. Vei gusta toate bucuriile care încântă sufletul sfinţilor de sus, dacă poţi crede cu tărie că „Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta".

SEARA

Voi slujiţi Domnului Christos. Coloseni 3:24

Cărui grup de aleşi se adresează acest cuvânt? Regilor care se mândresc cu dreptul lor divin? Nu, fiindcă ei slujesc adesea Satanei şi lor înşişi, şi uită că Dumnezeul îndurării le-a îngăduit să poarte coroana pentru puţin timp. Vorbeşte atunci apostolul celor care se numesc „sfinţi părinţi în Dumnezeu", episcopilor şi venerabililor arhidiaconi? Nu. Pavel nu ştia nimic de aceste invenţii ale oamenilor. Nici măcar pastorilor sau învăţătorilor, sau celor bogaţi şi stimaţi între credincioşi nu se adresează cuvântul, ci slujitorilor şi sclavilor. În mulţimea truditoare de lucrători cu ziua, servitori, rândaşi la bucătărie şi muncitori, apostolul a găsit unii din aleşii Domnului, aşa cum găsim şi noi. Lor le-a spus „orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Christos" (Coloseni 3:23-24). Aceste cuvinte înnobilează munca monotonă a truditorilor umili, şi aşează o aură deasupra celei mai modeste ocupaţii. Să speli picioarele poate părea o umilinţă, dar să speli picioarele Lui este un privilegiu regal. Să dezlegi şireturile de la pantofi este o slujbă sărmană, dar să dezlegi mcălţămintea învăţătorului este o muncă princiară. Prăvălia, hambarul şi bucătăria devin temple în care bărbaţii şi femeile fac totul spre slava lui Dumnezeu! Serviciul divin nu este o lucrare de câteva ore şi câteva locuri, cu toată viţa devine sfântă înaintea Domnului. Fiecare loc şi lucru trebuie să fie consacrat ca templul şi candelele lui.

Invaţă-mă, sfânt Dumnezeu şi Rege / In toate lucrurile să Te văd;
Să fac în toate aşa cum voia Ta alege / Ca pentru Tine, căci în Tine cred,
Să trec prin foc şi jertfă pentru Tine / Căci voia Ta este balsam divin
Şi nu există rană pe care să no aline. / Umilul slujitor care trudeşte
Cu gemete pe un pământ străin / Afla-va în păzirea Legii ce sfinţeşte
Divină mângâiere, ajutor divin.