Meditații Charles Spurgeon

29

Noiembrie

DIMINEAŢA

Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău... Să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.

Bârfa emite o otravă de trei feluri: ea îl batjocoreşte pe cel care o spune, pe cel care aude şi pe persoana despre care se spune. Fie că raportul este adevărat, fie că este fals, ni se interzice să o răspândim, prin acest precept al Cuvântului lui Dumnezeu. Reputaţia copiilor lui Dumnezeu trebuie să fie foarte preţioasă în ochii noştri şi ar trebui să ne ruşinăm să-1 ajutăm pe diavol să dezonoreze biterica şi numele Domnului. Unele limbi au nevoie de un frâu, nu de un pinten. Mulţi se fălesc cu înjosirea fraţilor lor, de parcă prin acest lucru ei s-ar ridica. Fii înţelepţi ai lui Noe au aruncat o manta peste tatăl lor, şi cel care l-a expus a primit un blestem amar. Poate că noi înşine vom avea nevoie de îngăduinţă şi tăcere din partea fraţilor noştri în zilele acestea întunecate, aşa că să le dăm şi noi celor care au nevoie acum. Regula familiei noastre şi legea noastră ar trebui să fie: nu vorbi de rău pe nimeni. Duhul Sfânt, totuşi, ne permite să cenzurăm păcatul şi prescrie şi calea prin care o putem face. Trebuie să ne mustram fratele în faţă, nu să şoptim în spatele lui. Metoda aceasta este bărbătească, frăţească, creştinească şi, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, va fi şi folositoare. Firea se fereşte de ea? Atunci ar trebui să ne ascultăm conştiinţa şi să ne punem pe treabă, fiindcă, dacă ascundem păcatul prietenului nostru, devenim părtaş la el. Sute de oameni au fost salvaţi de la păcate uriaşe prin avertizările potrivite, înţelepte şi iubitoare ale lucrătorilor şi prietenilor credincioşi. Domnul nostru Isus ne-a dat un exemplu bun despre felul în care să-i tratăm pe prietenii rătăciţi în avertizarea pe care i-a dat-o lui Petru, în rugăciunea care a precedat-o, şi în felul blând în care s-a purtat cu lăudăroşenia lui Petru, care avea nevoie de o asemenea mustrare.

SEARA

Mirodenii pentru untdelemnul ungerii. Exod 35:8

Multe lucruri se făceau cu untdelemnul ungerii sub lege, si ceea ce reprezintă el este de importanţă majoră pentru Evanghelie. Duhul Sfânt, care ne unge pentru o slujire sfântă, este indispensabil pentru noi dacă vrem ca Domnul să ne primească slujirea. Fără ajutorul Lui, serviciul nostru religios este o jertfă deşartă, şi experienţa noastră interioară este moartă. Oricare ar fi domeniul bisericii care a fost lipsit de ungere, va deveni mizerabil - şi când creştinii nu au parte de ungere, rugăciunile, meditaţiile, laudele şi eforturile lor nu sunt bune de nimic. Ungerea sfântă este viaţa şi sufletul evlaviei. Absenţa ei este cea mai dureroasă calamitate. Să mergi înaintea Domnului fără ungere este echivalentul unui levit de rând din timpurile Vechiului Testament, care intra singur în slujba preoţeasca. Intr-o asemenea situaţie, slujba lui ar fi fost mai degrabă păcat decât serviciu. Fie ca noi să nu intrăm niciodată în slujba sfântă fără a primi ungerea divină. Ungerea sfinţitoare vine de la Capul nostru slăvit. Prin ungerea Lui, noi, care suntem ca „marginea vesmintelor Lui" (Psalmi 133:2) împărtăşim această ungere sfinţitoare. Mirodeniile alese erau amestecate cu grijă pentru a forma uleiul, ca să ne arate cât de bogată este influenţa Duhului Sfant. Toate lucrurile bune se găsesc în Mângâietorul divin. Mângâierea neîntrecută, instruirea infailibilă, trezirea la nemurire, energia spirituală şi sfinţirea divină sunt legate cu celelalte miresme ale uleiului sacru, în undelemnul ungerii Duhului Sfânt. El împarte o mireasmă încântătoare caracterului şi persoanei peste care este turnat. Nimic asemănător nu poate fi găsit în toate comorile bogaţilor şi în toate tainele înţelepţilor. El nu poate fi imitat. Vine numai de la Dumnezeu, şi este dăruit fără plată, prin Isus Christos, oricărui suflet aşteptător. Să căutăm să-1 avem - fiindcă îl putem avea, chiar în seara aceasta. O Doamne, unge slujitorii Tăi.