Domnul este aproape GBV

Apostolul Petru subliniază cazul lui Lot, pentru că, prin toate tristele sale eșecuri, Lot a ținut seama de sfințenia lui Dumnezeu, pe care Îl cunoștea, spre deosebire de cei nedrepți, care, disprețuind sfințenia lui Dumnezeu, sunt păstrați pentru judecată. Să nu uităm că, deși Avraam și Lot au fost aduși, prin harul lui Dumnezeu, prin credință, în aceeași poziție, aceea de a aștepta cu încredere o patrie mai bună care nu va eșua niciodată, rezervată celor care au crezut, totuși nu este posibilă nicio comparație între acești doi oameni în ce privește savurarea lucrurilor cerești.

Avraam stătea pe munte cu Domnul, bucurându‑se de o comuniune neîntreruptă cu El, fiind capabil să mijlocească pentru păcătoși și să vină în ajutorul fraților săi, având «urechea îndreptată spre Dumnezeu», pe când Lot, neavând comuniune cu Domnul, „își chinuia zi după zi sufletul drept“, din cauza faptelor nelegiuite ale oamenilor care îl înconjurau.

Astfel de situații aparțin nu numai vremurilor trecute; le vedem repetându‑se mereu și în zilele noastre. O viață preocupată cu lucrurile acestui pământ – chiar când omul este conștient că aparține Domnului – va imprima evlaviei o notă de suferință. Sufletul este mai preocupat de răul care se face Domnului prin necredința din mediul înconjurător, decât de privilegiile minunate de care s‑ar putea bucura dacă ar trăi într‑un mediu căruia știe că‑i aparține la propriu și care va deveni pentru el „împărăția eternă a Domnului nostru Isus Hristos“. Pe de o parte vedem sufletul chinuit în fiecare zi la vederea răului, iar pe de altă parte vedem sufletul înălțat prin credință deasupra acestei atmosfere otrăvite, bucurându‑se de gustarea anticipată a lucrurilor eterne – acestea sunt trăsăturile care îi caracterizează și pe creștinii de astăzi, la fel ca pe creștinii din vremea apostolului Petru.

H. Rossier