Domnul este aproape GBV

Iată un îndemn de o importanță covârșitoare, cu privire la purtarea noastră față de cei de afară. Înăuntru și afară sunt privite în Cuvântul lui Dumnezeu ca două tabere cu totul distincte (vedeți 1 Corinteni 5.12; 1 Tesaloniceni 4.12). Înăuntru este cercul acelora care‑I aparțin lui Dumnezeu, care alcătuiesc familia Lui, Adunarea Lui; afară înseamnă lumea, adică aceia care nu au viața lui Dumnezeu. În mod deschis sau tacit, lumea este ostilă adevărului și acelora care îl mărturisesc; tabăra de afară se opune celei dinăuntru. Lumea are ochii îndreptați spre cei dinăuntru, pentru a le găsi vreo greșeală, dacă este posibil. Prin urmare, creștinii trebuie să se poarte cu înțelepciune față de cei de afară, pentru a nu le da niciun prilej de învinuire sau de vorbire de rău, nici măcar în lucrurile care par indiferente sau lipsite de relevanță (vedeți 1 Petru 4.14‑16). Înțelepciunea este precaută și veghetoare; ea discerne între lucrurile potrivite și cele nepotrivite și nu acționează pripit; creștinul trebuie să posede această înțelepciune adevărată, pentru că el are viața lui Dumnezeu și este călăuzit de Duhul Sfânt. Ea nu constă în a administra bine treburile de pe pământ sau în a avea succes – aceasta ține de înțelepciunea lumii – ci constă în a umbla în mod constant cu Dumnezeu, potrivit voii Sale, având duhul luminat cu lumina care vine de sus.

Dar ea nu exclude dragostea față de cei de afară. Dimpotrivă, evitând să dea prilej de învinuire cu privire la purtarea sa, creștinul este cu atât mai îndreptățit să manifeste dragoste față de cei care nu‑L cunosc pe Dumnezeu. Umblarea fără înțelepciune a creștinului în mijlocul lumii, umblare în care există lucruri de reproșat, va închide ușa în fața celor cărora ar vrea să le vorbească despre harul lui Dumnezeu, astfel că el nu va avea libertatea să o facă. Dar, dacă umblă cu înțelepciune, cu inima umplută de dragostea lui Hristos, care are ca scop mântuirea sufletelor și gloria lui Dumnezeu, atunci el va ști când este prilejul potrivit și va folosi acel prilej pentru a‑i chema pe alții să vină la Hristos și să se bucure de harul Lui.

H. Rossier