Domnul este aproape GBV

Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce M‑ai părăsit?

Psalmul 22.1

Ce a însemnat pentru Domnul Isus ca Iuda să‑L vândă cu un sărut! Ce a însemnat pentru El ca ostașii să‑L scuipe în față și să‑L bată și să fie obiectul disprețului lor crud când Îl biciuiau, pentru ca apoi să‑L răstignească! Ce a însemnat pentru El să fie înconjurat de o lume ostilă în toate grupările ei sociale! Ce a însemnat pentru El să fie ținta batjocurii în timp ce toată puterea răului năvălea asupra Sa! Ce a însemnat pentru El să caute mângâiere și să nu găsească, să strige și să nu primească răspuns: „Dumnezeul Meu! Pentru ce M‑ai părăsit?“.

Dar tocmai în acele clipe de adâncă suferință, în ascultare de Dumnezeu, Domnul Isus Îl descoperă pe deplin pe Dumnezeu și Îl proslăvește în mod desăvârșit, pentru că, atunci când Dumnezeu este descoperit, este și proslăvit! La Dumnezeu totul este minunat. Cum strălucește acolo dreptatea lui Dumnezeu, când El Însuși Îl judecă și Îl lovește pe Fiul Său și pune asupra Lui condamnarea, pentru a‑i scăpa de judecată pe păcătoșii pierduți și vinovați! Cum strălucește acolo sfințenia lui Dumnezeu, când nu răspunde la strigătul Fiului Său: „Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce M‑ai părăsit?“. Cum strălucește acolo adevărul lui Dumnezeu, câtă vreme „plata păcatului este moartea“! Cum strălucește acolo dragostea lui Dumnezeu, când Îl dă pe singurul Său Fiu la moarte pentru noi!

Ce a însemnat însă pentru Dumnezeu când a trebuit să‑Și întoarcă fața și să‑L părăsească pe Domnul Isus tocmai când era brutalizat de făpturi neînsemnate, păcătoase, batjocorit de această lume păcătoasă, pironit pe cruce, de parcă Dumnezeu S‑ar fi pus de partea dușmanilor Săi? Niciodată Dumnezeu nu L‑a privit cu mai multă plăcere pe Fiul Său decât în acele momente când purta judecata noastră! El trebuia să poarte păcatele mele și să fie făcut păcat pentru mine, judecat de un Dumnezeu sfânt și drept, care nu poate să vadă păcatul.

H. L. Heijkoop