Domnul este aproape GBV

David, o imagine a lui Hristos respins, devine centrul de atracție pentru frații săi. Familia lui și toate rudele lui s‑au strâns în jurul său. Ei erau de partea lui David și îl recunoșteau ca fiind unsul Domnului, instrument al harului în Israel și acela prin care Domnul avea să‑Și salveze poporul. Mai știau că, asemenea conducătorului lor, nu aveau nimic de așteptat de la lume, decât dispreț și persecuție, de aceea singura lor resursă era să caute refugiu la acela care, din punct de vedere omenesc, era el însuși lipsit de orice resursă.

A existat însă și o altă categorie de oameni care au căutat refugiu la David în peștera Adulam: „Toți cei în nevoie și toți cei care aveau datorii și toți cei cu sufletul amărât s‑au adunat la el, și el le‑a fost căpetenie“ (1 Samuel 22.2). Trăsătura acestor oameni era că ei pierduseră totul. Unii erau „în nevoie“ și nu știau încotro s‑o apuce; alții „aveau datorii“ pe care nu puteau să le plătească; iar alții erau cu „sufletul amărât“, având dureri fără leac, create de starea de lucruri din Israel.

Toți aceștia au găsit la David un refugiu sigur, așa cum și astăzi se poate găsi la Hristos cel respins. Ți‑ai găsit refugiul la El? Nu‑l poți găsi până nu vezi că nu ai nicio resursă și până nu ți‑ai pierdut nădejdea în tine. Venind la El, lumea te va disprețui, însă nu vei duce lipsă de nimic. Prezența simțită a Domnului Isus, bogățiile Cuvântului Său pus la dispoziția ta, precum și mijloacele de apropiere de Dumnezeu oferite de preoția Lui, toate acestea sunt beneficii pe care David al nostru ni le oferă în timpul lepădării Sale. Singurul lucru care ne lipsește este ca El să fie arătat în glorie înaintea tuturor.

H. Rossier