Domnul este aproape GBV
Când S‑a apropiat de poarta cetății, iată, duceau afară un mort, singurul fiu al mamei lui, și ea era văduvă.
Luca 7.12
Moartea a lovit din nou: singurul fiu al unei văduve este dus la mormânt. Cât de mult însemna această pierdere pentru mama lui nu pot înțelege decât aceia care au trecut personal prin ceva similar. Acest convoi care iese din cetate este expresia celui mai înalt grad de lipsă de speranță a oamenilor. Mama plânge, iar cei care o însoțesc își exprimă, prin prezența lor, condoleanțele. Nimeni nu se așteaptă la o minune de la Dumnezeu. La poarta cetății, convoiul se întâlnește cu mulțimea de oameni care Îl însoțesc pe Domnul Isus: deznădejdea și moartea stau acum față‑n față cu speranța și viața!
O întâlnire ieșită din comun are loc aici. Prințul Vieții Se întâlnește cu moartea. Prin moartea Sa de la cruce, El o va înfrânge. Prin aceasta, cei credincioși sunt eliberați de frica de moarte. Învierea acestui tânăr ilustrează marele adevăr că aceia care au avut o întâlnire personală cu Învingătorul de la Golgota vor trece din moarte la viață.
Când Domnul face o lucrare, sunt angrenate diferite părți ale Persoanei Sale mărețe. El nu le lasă să acționeze disociat, ci împreună – inima Sa, gura Sa, mâinile Sale și puterea Sa divină – toate sunt implicate deodată:
• Văzând moartea și consecințele ei amare, inima Domnului este profund mișcată.
• Pe buzele Sale se află un cuvânt de mângâiere pentru mama îndoliată. El îi spune: Nu plânge!
• El atinge sicriul. Mâinile Sale îi opresc pe cei care purtau acest coșciug și frânează prin aceasta tot cursul acestei înmormântări fără speranță.
• Apoi strigă cu putere divină: „Ridică‑te!“. Moartea trebuie să dea înapoi prada luată. Mortul se ridică și începe să vorbească.
Este deosebit de măreț să vezi cum Atotputernicul Dumnezeu Își desfășoară puterea pentru a salva din necaz. Dar și mai măreț este să simți prezența Lui în necazul tău. Ce mângâiere!
M. Billeter