Domnul este aproape GBV
„Am păcătuit“ (3) – Acan
Acan a răspuns lui Iosua și a zis: „Într‑adevăr, am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel“.
Iosua 7.20
Acan are o istorie tragică – el a atras o severă judecată divină asupra lui însuși și asupra întregii sale familii. El este exemplul unui păcătos înșelător. Acan și‑a mărturisit păcatul, însă numai după ce a fost prins. Mărturisirea păcatului într‑un astfel de caz este un lucru cu totul diferit de mărturisirea venită în urma zdrobirii de inimă provocate de păcat.
Israel n‑a putut sta înaintea vrăjmașilor săi, din cauza „lucrului blestemat“ ascuns în cortul lui Acan (Iosua 7.11,21). Acan și‑a ascuns prada și păcatul, însă, oricât de înșelători ar fi oamenii, Dumnezeu spune: „Să știți că păcatul vostru vă va ajunge“ (Numeri 32.23). Motivul pentru care Israel n‑a mai avut izbândă i‑a fost descoperit lui Iosua, însă cine era cel vinovat? Încetul cu încetul au ajuns la Acan: mai întâi la seminția lui, apoi la familia lui, de asemenea la casa lui și, în cele din urmă, la el însuși (Iosua 7.16‑18). Când seminția lui Acan a ieșit la sorți, el ar fi avut prilejul să iasă și să recunoască, dar n‑a făcut‑o, până când nu s‑a mai putut ascunde. Ce înșelăciune! Așa cum a spus cineva: «Ce țesătură de minciuni suntem nevoiți să întocmim, după ce am început cu o mică înșelăciune!».
Acan înseamnă „tulburător“. Într‑adevăr, cei din poporul lui Dumnezeu care păcătuiesc aduc tulburare nu numai asupra lor înșiși, ci și asupra familiilor și adunărilor lor (versetul 25). Acan și familia lui au fost omorâți cu pietre în valea Acor (valea Tulburării). Avem o lecție de învățat din istoria lui: este cu mult mai bine să ne smerim și să mărturisim cu sinceritate, decât să aducem necaz, tulburare și judecată asupra noastră și asupra celor pe care îi iubim!
B. Reynolds