Domnul este aproape GBV
Și, pe când mâncau ei, Isus, luând pâine și binecuvântând, a frânt‑o și a dat‑o ucenicilor și a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu“. Și, luând paharul și mulțumind, le‑a dat, spunând: „Beți toți din el; pentru că acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor“.
Matei 26.26‑28
Cina Domnului în adunarea creștină a luat locul Paștelui iudaic. Acestea două sunt strâns legate, fiindcă Domnul Isus le‑a dat pâinea și vinul ucenicilor imediat după celebrarea sărbătorii pascale. El le‑a zis să ia din acestea, ele fiind ceea ce simbolizează trupul Lui, care avea să fie dat pe cruce, și sângele Lui, care avea să fie vărsat spre iertarea păcatelor. Aproape două mii de ani au trecut de la acea noapte solemnă, timp în care milioane de credincioși recunoscători au luat parte la aceste simboluri, în amintirea Celui care i‑a iubit până la moarte.
În felul acesta este comemorată jertfa unică și desăvârșită a Domnului nostru, care S‑a dat pe Sine la Golgota. Cina Domnului nu este o jertfă în sine, nici nu poate mântui sau oferi vreun merit. Ea este aducerea‑aminte de faptul că, atunci când noi eram cu totul pierduți și neajutorați, Hristos a murit pentru noi ca să ne răscumpere pentru Dumnezeu. Este adevărat că jertfa de laudă (Evrei 13.15) trebuie să o însoțească întotdeauna, pe măsură ce contemplăm marele preț prin care am fost mântuiți și pe măsură ce ne bucurăm că Cel care a îndurat rușinea și a suferit durerea pentru noi este acum viu pentru totdeauna, nemaiputând fi atins de durerile morții.
Îl privim ca fiind Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței, „care, pentru bucuria care Îi era pusă înainte, a suferit crucea, disprețuind rușinea“, iar acum șade „la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu“ (Evrei 12.2).
H. A. Ironside