Domnul este aproape GBV
Și Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre ceruri și va fi întuneric în țara Egiptului, un așa întuneric, încât se va pipăi cu mâna“. Și Moise și-a întins mâna spre ceruri; și a fost întuneric gros în toată țara Egiptului trei zile.
Exod 10.21,22
Dumnezeu a îngăduit ca poporul Său ales să fie înrobit pentru o vreme în Egipt, însă, când a venit timpul ca țara în care trăiseră părinții lor să fie revendicată, Faraon a stat în calea lor, un om încăpățânat, care se considera a fi un semizeu. Pe parcursul a câtorva săptămâni, Dumnezeu l-a folosit pe Moise ca să-Și demonstreze stăpânirea Sa de Creator, însă de fiecare dată Faraon a cedat doar temporar și numai din cauza presiunii împrejurărilor.
Cea de-a noua plagă a constat într-un întuneric care a durat trei zile, un întuneric atât de gros, încât putea fi pipăit. Egiptenii nici măcar n-au putut să se ridice din locul în care erau. În tot acest timp n-a existat nicio diferență între zi și noapte. Fapt și mai izbitor, acest întuneric n-a afectat ținutul Gosen, unde locuiau israeliții. Dumnezeu încercase să atingă conștiința lui Faraon și să-l facă să recunoască cine era El, iar pentru aceasta făcuse o distincție, în ce privește efectul multor plăgi, între poporul Său și egipteni. În tot timpul plăgii a noua, „pentru toți fiii lui Israel era lumină în locuințele lor“ (Exod 10.23).
Dumnezeu este sursa luminii și a adevărului. El face ca soarele Său să strălucească și peste cei răi și peste cei buni (Matei 5.45), iar acesta este harul Său, care se îndreaptă către toți. Totuși, dacă nu recunoaștem că Dumnezeu a venit în Persoana Domnului Isus Hristos ca „să dea lumină celor care ședeau în întuneric și în umbra morții“ (Luca 1.79), atunci cu siguranță că vom fi condamnați la întunericul etern (Matei 8.12; 2 Petru 2.17). Speranța se află doar în Hristos, care a spus: „Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan 12.46).
E. Clermont