Domnul este aproape GBV
Noul Testament pe scurt (27) – Apocalipsa
Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească acestea în adunări. Eu sunt Rădăcina și Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață.
Apocalipsa 22.16
Apocalipsa este o carte profetică, scrisă de apostolul Ioan, care prezintă un sumar al căilor lui Dumnezeu cu omul. Istoria omului, care a început în Geneza într-o atmosferă de puritate, se încheie în Apocalipsa într-o sferă de judecată cauzată de vinovăția și de nelegiuirea omului, acumulate de-a lungul miilor de ani. Dumnezeul nostru măreț însă, cu calm și destoinicie, descurcă toate ițele încurcate de om și face judecata la momentul potrivit, după înțelepciunea Lui divină.
Apocalipsa are trei părți importante, prezentate în capitolul 1.19. Dacă ținem seama de ele, vom înțelege mai ușor această carte. Ele sunt acestea:
• „lucrurile pe care le-ai văzut“ (cele prezentate în capitolul 1);
• „lucrurile care sunt“ (cele prezentate în capitolele 2 și 3);
• „lucrurile care vor avea loc după acestea“ (cele prezentate în capitolele 4–22).
Prima secțiune este trecută; cea de-a doua se desfășoară în prezent; cea de-a treia este viitoare. În capitolele 2 și 3, Domnul Isus este prezentat ca Judecător al stării celor șapte adunări din Asia Mică, acestea oferind totodată o perspectivă profetică asupra istoriei Adunării, de la formarea ei și până la răpirea ei de către Domnul. Judecata trebuie să înceapă de la casa lui Dumnezeu.
Biruința completă a Domnului Isus, Împărăția Lui milenială, tronul Său de judecată mare și alb, gloria eternă a lui Dumnezeu în cerurile și pământul nou, toate acestea formează marile subiecte ale cărții. Ce apogeu glorios al planurilor mărețe ale lui Dumnezeu! Cât de potrivit, de asemenea, este că această ultimă carte din Cuvântul lui Dumnezeu declară binecuvântarea celor care o citesc, o ascultă și păzesc adevărurile ei sfinte!
L. M. Grant