Domnul este aproape GBV

Știm cu toți că nu ne place să fim deranjați atunci când ne retragem din activitățile zilnice în cercul restrâns al odihnei și confortului personal. După ce am tras draperiile, după ce am aprins focul și am deschis o carte, nu ne mai place să răspundem unei chemări din afară. În astfel de momente pătrundem semnificația cuvintelor: „Și cel dinăuntru, răspunzând, va spune“. Aceste cuvinte conțin un adevăr moral profund. Ele prezintă în mod foarte sugestiv atitudinea de inimă în care ne găsim cu toții adesea. Suntem prea dispuși ca, atunci când auzim o chemare, să răspundem ca unul aflat „dinăuntru“. Suntem prea tentați să spunem: «Of, ce moment nepotrivit și-a ales această persoană să mă cheme, tocmai când sunt atât de ocupat!». Aceasta este exact atitudinea de inimă prezentată de cuvintele: „Cel dinăuntru, răspunzând, va spune“.

Și care este răspunsul celui care vorbește dinăuntru? Exact cel la care ne-am aștepta: „Nu mă supăra“. Omul care s-a retras în confortul său și a încuiat ușa nu are nicio plăcere să fie „supărat“ de cineva. Unul ca acesta, chiar la chemarea unui „prieten“, va răspunde: „Nu pot să mă ridic“. Și de ce nu se putea ridica? Fiindcă ușa era încuiată și copiii săi erau cu el în pat. Motivele sale pentru a nu se ridica erau în întregime egoiste; iar când s-a ridicat, în cele din urmă, a făcut-o doar pentru a pune capăt insistențelor prietenului său.

Cât de diferit a fost binecuvântatul nostru Domn Isus Hristos! Ușa Lui n-a fost niciodată închisă. El n-a răspuns niciodată „dinăuntru“, ci a fost gata întotdeauna să vină în întâmpinarea nevoilor oricui. N-a avut timp să-Și mănânce pâinea, nici să Se odihnească – atât de preocupat a fost cu nevoile celor din jurul Său.

C. H. Mackintosh