Domnul este aproape GBV

Ce exerciții ale inimii putem vedea la biata Naomi! Când a părăsit Betleemul, ea credea că este săracă, dar că o aștepta un viitor strălucit. Curând și-a dat seama că Satan și lumea cer un preț mare pentru ceea ce oferă. „La plecare eram în belșug și acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale“ (versetul 21). Când era în Betleem, îi avea cu ea pe soțul ei și pe fiii ei, și deținea o moștenire în mijlocul poporului. Numele ei era „cea plăcută“: era conștientă de favoarea lui Dumnezeu. Acum, numele ei era Mara, „amărăciune“. Toate resursele ei naturale se duseseră și experiența dureroasă prin care a trecut îi întuneca orizontul. Nu poate vorbi decât de necaz, de vârstă, de lipsa oricărui ajutor. Nu avea niciun cuvânt de încurajare pentru cei iubiți, pentru nurorile ei, care erau și ele văduve.

În general, ne dăm seama ce am avut abia după ce, din cauza greșelilor noastre, am pierdut lucrurile deținute altădată. „Căci buzele femeii străine strecoară miere și cerul gurii ei este mai alunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri. Picioarele ei coboară la moarte, pașii ei dau în Locuința Morților. Așa că ea nu poate găsi calea vieții, rătăcește în căile ei și nu știe unde merge […] Depărtează-te de drumul care duce la ea și nu te apropia de ușa casei ei, ca nu cumva să-ți dai altora cinstea ta și unui om crud anii tăi“ (Proverbe 5.3-9). Nu este aceasta exact descrierea a ceea ce se întâmplă când ne depărtăm de Domnul și părăsim locul unde ne-a așezat El? Ce mulți sunt cei care ar fi trebuit să spună aceleași cuvinte! Suntem oare conștienți de minunatele privilegii de care avem parte? Prin har, avem un loc unde ne putem aduna în jurul Domnului Isus, un loc unde chiar de acum, de pe pământ, putem fi cu El, din pricină că El personal este prezent acolo. Iarăși și iarăși, acolo El deschide cămările Sale ca să ne dea din bogățiile Sale ceea ce ne poate hrăni. Prin har, noi locuim în Betleemul lui Iuda, „casa pâinii“, acolo unde El este adorat. Da, există restabilire! Când, sub disciplina lui Dumnezeu, am înțeles că am pierdut totul, iar inimile noastre ne poartă cu amărăciune spre vremurile când eram așa de bogați, atunci Dumnezeu deschide ușa. Nu, El nu dă Pâinea Lui în Moab! Când dă pâine, El o face numai din Betleemul Iudeii, „casa pâinii“.

H. L. Heijkoop