Domnul este aproape GBV

Nu poate exista o sfințire reală și corectă până când cel credincios nu este pe deplin clarificat cu privire la rezolvarea problemei păcatelor lui. Până nu îmi cunosc acceptarea perfectă în Hristos, până nu sunt complet sigur de mântuirea mea, prin faptul că păcatele mele au fost în întregime înlăturate, voi continua să amestec starea mea cu poziția mea. Natura sfântă se află acolo, însă nu poate exista o sfințire adevărată până nu văd că Hristos a purtat toate păcatele mele și până nu înțeleg că sunt perfect acceptat în El.

Există trei lucruri: pacea cu privire la păcate; harul prezent; și gloria viitoare (Romani 5.1,2). Nu numai că nu mai este nicio condamnare pentru cel ce este în Hristos Isus – tot păcatul fiind înlăturat – ci avem o poziție nouă, un loc nou în Hristos Însuși. Tot ce-l privește pe primul Adam a fost rezolvat la cruce, iar eu am un loc nou în Hristos. Sunt chemat să umblu așa cum Hristos a umblat, însă urmează să fiu asemenea Fiului lui Dumnezeu în glorie. Trebuie să umblu așa cum a umblat Hristos, nu să fiu așa cum a fost Hristos. El nu a avut păcat în El Însuși, dar noi avem; totuși, nu trebuie să îngăduim niciodată ca păcatul să se manifeste în umblarea noastră.

Nu numai că păcatele mele au fost înlăturate, dar văd un Om în glorie; iar acum nu numai că nu vreau să păcătuiesc, ci vreau să fiu ca Hristos în glorie – alerg către țintă (2 Corinteni 3.18). Acum Îl văd prin credință pe Hristos în glorie; știu că voi fi ca El și doresc să fiu de pe acum cât mai mult asemănător cu El. Este ca atunci când văd o lumină la capătul unui tunel – cu cât mă apropii, cu atât ea strălucește mai tare. Văd că firea mea păcătoasă nu se va schimba niciodată, ci se va dovedi încontinuu tot mai rea; însă, dacă ochii mei sunt fixați asupra lui Hristos și dacă mintea mea este preocupată doar cu El, voi deveni la fel ca El pas cu pas, fiind schimbat „în același chip, din glorie în glorie“.

J. N. Darby