Domnul este aproape GBV

Acum câțiva ani l-am întrebat pe un tânăr, cu prilejul înmormântării tatălui său, dacă Îl cunoaște pe Domnul Isus. El a răspuns că știe că este mântuit. Însă a adăugat: «Nu trebuie să vorbești cu alții întotdeauna despre Domnul Isus sau despre evanghelie. Nu trebuie neapărat să vestești vecinului evanghelia, așa cum face fratele meu». I-am răspuns: «Trebuie să trag concluzia din aceasta că tu ai primit cu plăcere din mâna Domnului mântuirea ta veșnică, însă, în afară de aceasta, nu mai dorești nimic. Vrei să fii legat de Domnul Isus atât timp cât este vorba despre propriul tău interes, dar dacă, din această cauză, vei fi poate batjocorit sau dacă vecinul tău nu ar mai fi așa de prietenos cu tine, nu ți-ar mai conveni». Nu este aceasta deseori starea inimii noastre? Dumnezeu ne aduce aceasta înaintea ochilor noștri. El ne amintește că are anumite drepturi și că El, chiar dacă este nemărginit de îndurător, trebuie să intervină în cârmuirea Sa, dacă aceste drepturi sunt disprețuite.

Pentru înțelegerea omenească, harul acesta este într-adevăr nemărginit, însă harul Său are totuși un anumit hotar, pentru că nici harul și nici dragostea lui Dumnezeu nu vor putea vreodată să stea în opoziție cu sfințenia și cu dreptatea Sa. Cu toate că hotarele harului și ale dragostei lui Dumnezeu întrec mult înțelegerea noastră, ele totuși există. Oricine a cunoscut câtuși de puțin harul și dragostea Sa este mereu copleșit de bogăția lor. Dacă facem voia Sa și trăim în părtășie cu El, obținem cele mai bogate binecuvântări. Nu există binecuvântare mai mare ca atunci când ne găsim în prezența Sa. Așadar, dacă Domnul trebuie să Se preocupe cu noi numai în dragoste și har, atunci este binecuvântare din belșug; practic, noi posedăm cerul pe pământ. O parte esențială a lucrurilor pe care le vom cunoaște în casa Tatălui ar putea fi încă de aici, de pe pământ, partea noastră, dacă ne predăm cu adevărat Lui în totalitate, dacă facem numai ceea ce învățăm din părtășia cu El și dacă privim totul cu ochii Săi și judecăm așa cum judecă El. Dacă nu facem așa, noi înșine avem pagubă din aceasta.

H. L. Heijkoop