Domnul este aproape GBV

Creștinii cărora Petru li se adresează primiseră „o credință de același preț, împreună cu noi“ (adică împreună cu Petru și cu apostolii) atunci când ei nu o ceruseră. Această credință este ansamblul binecuvântărilor creștine dăruite credinței. În această privință este util să facem o precizare; avem aici un exemplu în acest sens și vom găsi multe altele în decursul celor două epistole. Expresiile folosite de Petru nu corespund neapărat – fără însă a le contrazice – cu cele pe care le întâlnim în scrierile lui Pavel. Faptul că suntem mai obișnuiți cu epistolele lui Pavel ne-ar putea face să vedem „lucrurile greu de înțeles“ (2 Petru 3.16) ca aflându-se mai degrabă în epistolele lui Petru, decât în cele ale lui Pavel, la care am meditat atât de des.

Cum obținuseră ei această credință? „Prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.“ Aici, dreptatea Sa înseamnă credincioșia Sa neschimbată în împlinirea promisiunilor Sale. Iată motivul pentru care apostolul a vrut să atingă inimile acestor creștini, care, ieșiți din iudaism, puteau crede că vor avea de suferit o pierdere în legătură cu promisiunile pe care Dumnezeu le făcuse lui Israel. Acum ei află că, pe terenul cel nou pe care-l ocupau, promisiunile Dumnezeului și Mântuitorului lor nu puteau suferi nicidecum vreo umbră de schimbare.

Găsim aici aceeași urare ca și în prima epistolă: „Harul și pacea să vă fie înmulțite“, dar numai din acest loc aflăm că ceea ce le înmulțește este deplina cunoștință a comorilor infinite cuprinse în aceste două Nume: Dumnezeu și Isus, devenit „Domnul nostru“ (conform Iuda 2).

H. Rossier