Domnul este aproape GBV
Fiecare, după cum a primit un dar, slujind cu el unii altora, ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu. Dacă vorbește cineva, să fie ca și cuvinte ale lui Dumnezeu; dacă slujește cineva, să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca în toate să fie glorificat Dumnezeu prin Isus Hristos, ale Căruia sunt gloria și puterea, în vecii vecilor! Amin.
1 Petru 4.10,11
Cel care vorbește nu trebuie să vorbească de la el însuși sau pentru el însuși. Dacă ar face așa, ar fi de o mie de ori mai bine să tacă. Ce lecție pentru aceia pe care Dumnezeu îi cheamă să predice! Dumnezeu este Acela care trebuie să vorbească prin gura noastră. Aici nu este vorba de inspirație, ci de o lucrare a Duhului lui Dumnezeu, complet independentă de aptitudini sau de talente omenești. Așa era apostolul Pavel; vorbirea lui nu se baza pe elocvență sau pe înțelepciune omenească (1 Corinteni 2.1-5).
Chiar în slujire, forțele noastre proprii nu folosesc la nimic. La baza întregii noastre lucrări pentru Domnul trebuie să stea „puterea pe care o dă Dumnezeu“. Prin urmare, există două lucruri în acest domeniu: Cuvântul și Slujirea. Omul este complet lăsat deoparte și astfel, în toate lucrurile, doar Dumnezeu este glorificat, prin Isus Hristos, care este în cer, dar ai Cărui slujitori Îl reprezintă aici, pe pământ. Acest îndemn ni-l reamintește în rezumat pe cel din Romani 12.9-21.
După aceste cuvinte urmează ceea ce oamenii numesc o doxologie sau un «discurs de glorificare». Adânc impresionată de cele prezentate anterior, inima se înalță în laude către Acela care este sursa acestora și se pierde în contemplarea gloriilor Sale eterne: „Isus Hristos, ale Căruia sunt gloria și puterea în vecii vecilor! Amin“. Cât de mult este de dorit ca inima noastră, uitând de sine, să fie purtată în contemplarea unei astfel de Persoane!
H. Rossier