Domnul este aproape GBV

Israeliții, pe când erau înconjurați de norul rece al necredinței, spuseseră: „De am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate“. Acum însă răspunsul este: „Pâine din cer“. Minunat contrast! Cât de uimitoare este diferența dintre oalele cu carne, prazul, ceapa și usturoiul Egiptului, și această mană cerească – „hrana îngerilor“! Prima hrană aparținea pământului; cea de-a doua, cerului. Această hrană cerească a constituit însă, în mod necesar, un test pentru starea israeliților, după cum citim: „Ca să-i încerc dacă vor umbla în legea Mea sau nu“. Pentru a fi mulțumit cu „pâinea din cer“ trebuie să ai o inimă liberă de influențele Egiptului.

Știm însă că israeliții nu au fost mulțumiți de ea, ci au disprețuit-o, au numit-o „hrană proastă“ și au poftit după carne. În felul acesta au arătat cât de puțin fuseseră eliberate inimile lor de Egipt și cât de puțin erau dispuși să umble potrivit voii lui Dumnezeu. „În inimile lor s-au întors în Egipt“ (Fapte 7.39). Însă, în loc să ajungă înapoi acolo, au fost duși în cele din urmă „dincolo de Babilon“ (Fapte 7.43). Aceasta este o lecție solemnă și salutară pentru creștini. Dacă cei răscumpărați din acest veac rău nu umblă alături de Dumnezeu cu o inimă recunoscătoare, mulțumiți cu ceea ce El le oferă în pustie, sunt în pericol de a cădea în capcana influenței babiloniene. Acesta este un lucru serios. Este nevoie să ai gusturi cerești pentru a te hrăni cu pâinea din cer. Firea nu poate aprecia o astfel de hrană. Ea va tânji întotdeauna după Egipt, de aceea trebuie ținută sub judecată. Este privilegiul nostru, al celor care am fost botezați pentru moartea lui Hristos și am fost „înviați prin credința în lucrarea lui Dumnezeu“, să ne hrănim cu Hristos ca „pâine a vieții care a coborât din cer“. Aceasta este hrana noastră din pustie: Hristos prezentat de către Duhul Sfânt, prin intermediul Cuvântului scris; iar pentru înviorarea noastră spirituală, Duhul Sfânt a venit pe pământ, ca rod prețios al Stâncii lovite, care este Hristos lovit pentru noi. Ce parte prețioasă avem în această lume pustie!

C. H. Mackintosh