Domnul este aproape GBV

Păcatul a dus omul în starea de neputință totală. Nu doar că am ajuns în robia păcatului, ci suntem cu totul fără putere pentru a-I plăcea sau pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Un lucru este cert: făptura trebuie să-I slujească în mod perfect Creatorului.

Avem nevoie de putere atât pentru a ne elibera din starea de paralizie interioară, pe care păcatul a produs-o, cât și pentru a fi capabili să umblăm în mod corect în împrejurările exterioare, ca unii care slujim voii lui Dumnezeu. Ne este oferită putere, iar lucrul minunat constă în faptul că aceasta se produce prin locuirea Duhului lui Dumnezeu în noi. Din punctul nostru de vedere poate că ar fi fost suficient și mai puțin, dar aceasta nu ar fi fost potrivit măreției lui Dumnezeu. Hristosul înviat, când era pe punctul de a Se înălța la cer, le-a spus ucenicilor: „Veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, și veți fi martorii Mei“ (Fapte 1.8). Această promisiune a fost împlinită zece zile mai târziu, la Cincizecime, așa cum ni se spune în Fapte 2.

Nașterea din nou este produsă de Duhul Sfânt, iar ca rezultat avem, așa cum arată Ioan 3.6, o natură nouă, care este „duh“ în caracterul ei esențial. Ceea ce este produs prin acțiunea Duhului împărtășește propria Lui natură. Această lucrare trebuie distinsă de locuirea Duhului în omul deja născut din nou, care a avut loc la Cincizecime; și este foarte important să observăm că puterea se află nu în natura cea nouă produsă de Duhul, ci în Duhul Sfânt ca Persoană, care locuiește în trupul celui credincios.

Capitolul 8 din Romani ne descoperă puterea care ne eliberează din paralizia interioară (prezentată în Romani 7) pe care a produs-o păcatul, iar aceasta, desigur, este o condiție prealabilă pentru a putea fi marcați de putere în mărturia pentru Domnul nostru înviat. Faptul că, în noi înșine, chiar ca oameni credincioși, nu suntem învestiți cu niciun fel de putere, ar trebui să fie un gând foarte serios pentru noi toți. Toată puterea care ne stă la dispoziție este învestită în Duhul lui Dumnezeu, care ne-a fost dat.

F. B. Hole