Domnul este aproape GBV
Noul Testament pe scurt (3) – Luca
Și El le-a spus: „De ce sunteți tulburați? Și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Priviți mâinile Mele și picioarele Mele, că sunt Eu Însumi; atingeți-Mă și vedeți, pentru că un duh n-are carne și oase, după cum Mă vedeți pe Mine că am“.
Luca 24.38,39
Luca înseamnă „lumină“, iar el a fost singurul om provenit dintre națiuni care a fost folosit pentru a scrie cărți din Scriptură. În Evanghelia sa, Hristos este prezentat ca Fiu al Omului și sunt scoase în relief realitatea și perfecțiunea umanității Sale. În această Evanghelie găsim vestirea și descrierea nașterii Domnului, precum și felul în care El creștea în înțelepciune și în statură. De asemenea, găsim accesibilitatea și interesul Său pentru oameni, dorința Lui de a mânca împreună cu ucenicii Săi, cuvintele Sale de iertare rostite pe cruce, demonstrarea față de ucenici a realității trupului Său de înviere și înălțarea Sa în trup la ceruri.
Dacă autoritatea este ilustrată în Evanghelia lui Matei, iar slujirea în cea a lui Marcu, aici harul este cel care strălucește în mod minunat, har manifestat nu numai către Israel, ci și către națiuni. Acest lucru se vede în mod izbitor în parabolele și în minunile Domnului Isus. Prin urmare, harul care își găsește plăcerea în a binecuvânta și în a aduce în prezența divină nu poate fi satisfăcut cu nimic mai puțin decât cu comuniunea deplină a celor credincioși cu Dumnezeu.
Acest aspect face parte din caracterul jertfei de pace și este predominant în Evanghelia după Luca, accentuând lucrarea Lui ca fiind cea care aduce împreună pe Dumnezeu și om, în pace și în înțelegere, lucrare din care Dumnezeu Își primește partea, de asemenea Preotul (Hristos), și în care închinătorii își au și ei partea lor.
L. M. Grant