Domnul este aproape GBV

La început, Iona a refuzat să facă ceea ce știa că era voia lui Dumnezeu. Această atitudine este adevărată pentru noi toți. Dumnezeu însă l-a cercetat pe Iona și l-a izbăvit. El a ieșit din adâncurile mării disciplinat și smerit, însă nu zdrobit încă, fiindcă ultimul capitol al cărții sale ne arată că el a mai avut multe de învățat. El experimentase puterea lui Dumnezeu de a-i smeri pe cei care se împotrivesc voii Sale și, de asemenea, primise asigurarea că, orice ar fi, Dumnezeu nu-i va părăsi niciodată pe cei ai Săi.

Nu trebuie să presupunem că peștele care l-a înghițit pe Iona a rămas în același loc, ci credem că el l-a vărsat pe profet din gura lui acolo unde Domnul a dorit. Ascultarea din partea celor mai modeste făpturi, pe care o vedem în numeroase exemple în Scriptură, este cu totul instructivă. Domnul Isus, când era pe pământ, a avut nevoie de o monedă, iar pentru aceasta a poruncit unui pește să o aducă, lăsându-se prins în undița lui Petru (Matei 17.27). Măgărușul pe care nu călărise nimeni încă L-a purtat pe Domnul pe străzile Ierusalimului (Matei 21.7). La fel, acest monstru marin a fost la locul potrivit atunci când Iona a fost aruncat în mare; l-a înghițit pe Iona pentru o anumită perioadă, după care l-a vărsat din gura lui la momentul și în locul dorit de Dumnezeu. Ce rușine că omul, cea mai dăruită dintre toate făpturile pământești, se răzvrătește continuu împotriva lui Dumnezeu și nu ascultă niciodată de El!

Suntem de cel mai mare folos pentru Dumnezeu atunci când ne aflăm acolo unde El ne dorește. Dumnezeu a dorit ca Iona să fie în Ninive. Unde ne dorește El pe fiecare dintre noi? Chiar și atunci când ne aflăm în locul potrivit și la momentul potrivit avem nevoie de călăuzirea Duhului în mod constant, cu privire la ceea ce să spunem sau să facem. Poate cunoaștem acest adevăr, însă este esențial să-l punem în practică.

W. W. Fereday