Domnul este aproape GBV

Pe lângă atâtea lucruri bune, vrednice de a fi amintite, existau în Roma și lucruri care întristau inima apostolului. Din aceste cuvinte se înțelege că încă de pe atunci intraseră în adunarea din Roma oameni care, având sentimentul propriei importanțe și din dorința atât de cunoscută și astăzi de a aduce mereu ceva nou, nu rămâneau la învățătura simplă care le fusese adusă, ci „învățau lucruri stricate, pentru a-i atrage pe ucenici după ei“.

Atracția noutăților este mare, mai ales pentru sufletele simple, slabe, iar dacă cei care vestesc învățături reușesc să le îmbrace în cuvinte frumoase, ademenitoare, și în vorbe dulci, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, atunci le este ușor să „amăgească inimile celor fără răutate“ (versetul 18). Oamenii îi urmează pe amăgitori, se grupează în jurul lor, sunt zeloși pentru ei, iar rezultatul inevitabil constă în „dezbinări și prilejuri de poticnire“. Apostolul îi îndeamnă pe frați să fie atenți la astfel de persoane și să se îndepărteze de ele. Mai târziu, apostolul Ioan le poruncește credincioșilor să nu-i primească în casă și nici măcar să nu-i salute pe cei care nu rămâneau în învățătura lui Hristos; pentru că cine îi salută se face părtaș lucrărilor lor rele.

Astfel de oameni nu sunt slujitori ai Domnului nostru Hristos, care are pe inimă binele turmei, ci ei slujesc „pântecelui lor“. Înainte de orice, au în vedere îngrijirea propriei persoane și interesele personale. Judecata Duhului asupra lor este extrem de serioasă și aici și în alte locuri. Împotriva lor există doar un mijloc de apărare sau de păzire, anume „învățătura pe care ați primit-o“, Cuvântul adevărului (vedeți și Fapte 20.32). După cum „aleasa doamnă“ și „preaiubitul Gaiu“ (2 și 3 Ioan) sunt îndemnați să pună la încercare învățătura care le este adusă (și nu persoanele), tot așa și aici rătăcirile de la adevărul încredințat odată dau ocazia îndemnului de a se depărta cu hotărâre. Nu există o altă cale, iar apostolul se bazează pe ascultarea credincioșilor din Roma, care fusese făcută cunoscut pretutindeni și care îi bucura inima. În același timp îi îndeamnă: „Fiți înțelepți față de bine și simpli în ce privește răul“ (versetul 19).

R. Brockhaus