Domnul este aproape GBV

Hristos este Alesul lui Dumnezeu, plăcerea Tatălui, în al Cărui sân locuiește întotdeauna (Ioan 1.18). El a trebuit să sufere judecata pentru păcatul nostru și să fie părăsit de Dumnezeu, El, care era fără păcat, Mielul fără pată al lui Dumnezeu. Întunericul a cuprins pământul, și trebuie să pășim cu grijă înaintea acestei scene, căci este un loc sfânt, de aceea ne vom limita la ceea ce Scriptura ne spune despre ea.

Acest strigăt al Fiului lui Dumnezeu nu a fost din pricină că El nu Se aștepta să treacă prin ceea ce trecea. Faptul că El a știut tot ceea ce avea să vină asupra Lui îl vedem limpede în rugăciunea Lui din grădină, în noaptea precedentă. Însă de ce a fost El părăsit? N-a existat absolut niciun păcat în El – El a fost Slujitorul lui Dumnezeu, care a făcut întotdeauna plăcerea Lui (Isaia 42.1).

De fapt, a fost o perfectă unanimitate în gândire și în scopuri în Dumnezeire, în ce privește împlinirea lucrării de la cruce. Pe de o parte, vedem aceasta, în imagine, în Avraam și Isaac, care au suit împreună pe muntele Moria (Geneza 22.8), însă există o diferență izbitoare, prin faptul că Fiul lui Dumnezeu a știut perfect de bine prin ceea ce avea să treacă. Binecuvântatul nostru Domn Și-a dat viața de bunăvoie, la fel cum Tatăl L-a dat pe Fiul Său.

Răspunsul la aceasta este că El a fost făcut păcat pentru noi (2 Corinteni 5.21). Sufletul lui a fost o jertfă pentru păcat, iar Dumnezeu nu putea privi păcatul fără a-l judeca – acesta este motivul pentru care binecuvântatul Fiu al lui Dumnezeu a fost părăsit de Dumnezeu. Ce-am mai putea spune? Nu ne putem decât pleca inimile în închinare.

Ca unii care am primit harul lui Dumnezeu, putem privi înapoi cu uimire la întreaga Lui înțelepciune. Ura lumii și lepădarea lui Hristos de către Israel au fost mijloace pentru înfăptuirea lucrării de mântuire, iar respingerea lui Dumnezeu în Persoana Fiului Său a fost prilejul prin care Dumnezeu Și-a manifestat întreaga Sa dragoste față de noi. Lăudat să fie numele Lui!

E. Clermont