Domnul este aproape GBV

În versetul de mai sus avem câteva concepte fundamentale repetate pentru noi: El era în lume; lumea a fost făcută prin El; lumea nu L-a cunoscut. Noi suntem martori ai înțelepciunii, puterii și măreției Sale de Creator. El este cu adevărat vrednic de laudă (Apocalipsa 4.11; Coloseni 1.16). Cât este de minunat să înțelegem că, în toată această vastitate, complexitate și frumusețe, El a binevoit să-Și găsească interesul în omenire (Proverbe 8.31)!

Noi însă am eșuat ca oameni să-L recunoaștem ca Dumnezeu, chiar înainte ca El să vină în această lume. În forma lui primară, acest eșec a fost arătat prin neascultarea lui Adam și a Evei, care L-au respins pe Dumnezeu, punând la îndoială cuvântul Său. Au ales să raționeze și să se lase pradă îndoielilor, din cauza egoismului lor, și astfel L-au lepădat pe Dumnezeu.

Istoria a demonstrat, din nefericire, că această nechibzuință a omului a continuat să se repete. Fiecare generație, la rândul ei, a fost caracterizată de lepădare a lui Dumnezeu. Isaia face aluzie la această nechibzuință atunci când scrie: „Va fi socotit olarul ca lutul, ca să zică lucrul făcut despre cel care l-a făcut: «Nu el m-a făcut»? Sau va zice lucrul întocmit despre cel care l-a întocmit: «El n-are nicio pricepere»?“ (Isaia 29.16; vedeți și Isaia 45.9).

Totuși, când disperarea și întunericul au atins apogeul, Îl vedem pe Dumnezeu pășind în timp. El a venit în mijlocul creației Sale, ca Om smerit și dependent, înțelegând pe deplin că lumea n-avea niciun interes pentru El (Ioan 1.5; 3.19). Ce minunat că dragostea și harul Său de neclintit n-au cedat niciodată, ci L-au condus la cruce, de dragul nostru! Prin har, ne-am putut întoarce de la nechibzuința noastră și am putut privi lumina Lui (2 Corinteni 4.6). Ce lucru prețios să-L putem cunoaște și recunoaște ca fiind Creatorul și Răscumpărătorul!

E. Clermont