Domnul este aproape GBV
Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău?
Romani 14.10
În contextul lucrurilor tratate în acest capitol din Romani, trebuie să ne păzim de a disprețui sau de a judeca. „Pentru că niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine, și niciunul nu moare pentru sine“ (Romani 14.7). Acest fapt, adevărat într-un sens pentru toți oamenii, este aplicat însă aici cu precădere la cei credincioși. „Pentru că, și dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim; deci, și dacă trăim și dacă murim, noi suntem ai Domnului“ (versetul 8). Prețios adevăr! Nu ne mai aparținem nouă înșine, nici în viață, nici în moarte, ci suntem ai Domnului nostru. Niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine, niciunul nu moare pentru sine. Apostolul întemeiază acest fapt pe moartea și pe învierea lui Hristos. Prin aceasta Și-a câștigat El ca Om drepturile Sale asupra noastră, dreptul Său de a stăpâni peste cei vii și peste cei morți. „Pentru că Hristos pentru aceasta a murit și a înviat“ (versetul 9). În El, Cel care a biruit moartea, suntem în siguranță pentru veșnicie. El este Domnul nostru, Căruia Îi datorăm toate, însă în ale Cărui drepturi nu ne putem amesteca fără a fi pedepsiți.
De aceea: „Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău?“. Amândoi, fie slab, fie tare, mărturisesc faptul că Îi aparțin cu trup și suflet acestui Domn puternic, care este chemat să domnească peste vii și peste morți, și totuși vor să se judece și să se disprețuiască unul pe altul. Cât de nebunească și de nepotrivită este fapta lor! Nu știți că toți vom sta odată înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu (versetul 10)? „Pentru că este scris: «Viu sunt Eu», spune Domnul, «că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu». Astfel deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu“ (versetele 11 și 12). Dar, dacă orice genunchi (al celor credincioși și al celor necredincioși) se va pleca înaintea lui Dumnezeu, și fiecare dintre noi va da socoteală lui Dumnezeu despre sine însuși, de ce să ne judecăm acum unii pe alții? Nu înseamnă aceasta, de fapt, a ne amesteca în drepturile Domnului? „Să nu ne mai judecăm deci unii pe alții“ (versetul 13).
R. Brockhaus