Domnul este aproape GBV
Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum și sunteți, fără aluat. Căci și paștele nostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea, să ținem sărbătoarea nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și de viclenie, ci cu azimele curăției și ale adevărului.
Este destul pentru unul ca acesta pedeapsa care i s-a dat de către cei mai mulți; astfel încât, dimpotrivă, mai bine să iertați și să mângâiați, ca nu cumva unul ca acesta să fie copleșit de prea multă întristare. De aceea, vă îndemn să-i arătați dragoste.
1 Corinteni 5.7,8; 2 Corinteni 2.6-8
Dacă într-o adunare apare răul, primul lucru la care trebuie să ne gândim este onoarea Domnului. Aceasta trebuie protejată cu orice preț, însă trebuie ca orice inimă să fie convinsă pe deplin că această onoare curată și adevărată este a Domnului Însuși. Este o completă înșelăciune atunci când creștinii numesc onoare a Domnului ceea ce, de fapt, este propria lor onoare.
Următorul lucru de care trebuie să ne ocupăm este recuperarea celui care a păcătuit. Dacă acționăm în lumină, vom avea cu siguranță o dorință reală ca cel care a păcătuit să fie condus de Dumnezeu să-și vadă păcatul și să se pocăiască. Când lucrurile stau așa, celui vinovat nu-i va fi greu să mărturisească înaintea adunării păcatul pe care l-a mărturisit deja înaintea lui Dumnezeu și a fost iertat și curățit de orice fărădelege; el este primul care se așază de partea lui Dumnezeu, împotriva lui însuși. Asupra unui suflet restabilit – unul care merge în lumină și care este iertat – nu este nevoie să se exercite presiune (asupra lui) pentru a-și recunoaște greșeala. Iar acolo unde există pocăință adevărată – întristare din pricina păcatului și abandonarea păcatului – calea este liberă pentru adunare să-și pună pecetea pe lucrarea pe care Duhul Sfânt a făcut-o în sufletul persoanei respective. Când Dumnezeu restabilește, adunarea poate primi.
H. F. Witherby