Domnul este aproape GBV
Lecții din viața lui Amon (2) – Înmulțirea vinei
[Amon] nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl său, pentru că el, Amon, a înmulțit vina.
2 Cronici 33.23
Amon și-a înmulțit vina. Ce înseamnă acest lucru? Că a stăruit în starea de idolatrie a lui Iuda. Citim ceva asemănător în 2 Cronici 36.14: „Toți mai-marii preoților și poporul și-au înmulțit mult necredincioșia, după toate urâciunile națiunilor“. Ca împărat, Amon era în mod special responsabil să-și îndrume poporul să facă ceea ce era bine înaintea lui Dumnezeu, așa cum făcuse bunicul său, Ezechia. Însă Amon s-a adâncit și mai mult în idolatrie, în ciuda a ceea văzuse în viața tatălui său.
Există deci un dublu aspect al acestei expresii, „și-a înmulțit vina“. Mai întâi, ca împărat, el și-a împins poporul și mai adânc în idolatrie. Apoi, el a perseverat în ceea ce era greșit, știind că era greșit.
Amon știa că tatăl său înlăturase din Ierusalim toți idolii și toate altarele pe care le făcuse. Totuși, el a ales să se îndrepte către idolatrie. El știa prea bine că nu aceasta era calea corectă. Când știm că un lucru este greșit și totuși îl practicăm, aceasta înseamnă să ne înmulțim vina.
Poate Amon n-avea cunoștință despre ceea ce Scriptura spunea despre idolatrie – știm că mai târziu, pe vremea lui Iosia, a fost descoperită cartea Legii – însă avea, cel puțin, exemplul tatălui său, din care ar fi trebuit să învețe.
„Aceluia care știe să facă bine și nu-l face, aceasta îi este păcat“ (Iacov 4.17). Trebuie să facem ceea ce știm că este bine, nu doar să nu facem ceea ce este greșit. Să perseverăm în a face ceea ce este drept și bine! În felul acesta, recunoștința noastră va crește, la fel și harul, pacea, îndurarea și binecuvântările noastre.
A. Leclerc