Domnul este aproape GBV

Cum trebuie să acționăm față de cei „slabi în credință“? Ar trebui ei să fie respinși? Sau să se facă din acele lucruri exterioare un subiect de dispută? Nu! Firea omenească este înclinată și „astăzi, ca și odinioară“, să procedeze astfel, dar dragostea nu acționează așa. Spunem „astăzi ca și odinioară“, pentru că pericolul care amenința în acele zile mărturia creștină rămâne în toate timpurile. Și astăzi se poate încă întâlni, într-o formă sau alta: „Nu pune mâna, nu gusta, nu atinge!“; mulți credincioși se poartă de parcă „ar trăi încă în lume“ și ar fi încă supuși la tot felul de porunci și rânduieli. Adevărata „libertate“ care îl face pe credincios în stare să caute și să se gândească la „cele de sus“ este un lucru încă necunoscut pentru mulți.

Apostolul își începe învățătura prin cuvintele: „Primiți-l pe cel slab în credință, însă nu pentru lămurirea întrebărilor îndoielnice“. El preia prin aceasta problema greu de tratat a ceea ce era până acum un spin ascuțit. „Primiți-l“, nu «respingeți-l», nici «judecați-l». Dragostea își are întotdeauna felul ei caracteristic de a trata problemele. Acționând în har și reușind să sufere toate, ea nu respinge cu răceală, ci spune: „Așadar, primiți-vă unii pe alții, cum v-a primit și pe voi Hristos, spre gloria lui Dumnezeu“ (Romani 15.7). Hristos este exemplul vostru, felul Lui de a fi este modelul vostru.

Într-adevăr, pentru deciderea unor întrebări îndoielnice, în cazul în care Cuvântul nu dă vreo indicație clară, răspunsul trebuie lăsat pe seama înțelegerii spirituale a fiecăruia, iar cel slab nu trebuie forțat. El nu este capabil să primească aceasta. „Unul este convins că poate să mănânce de toate, însă cel slab mănâncă verdețuri“ (versetul 2). Cel slab își dovedește slăbiciunea prin faptul că nu poate gusta carne, din cauza conștiinței. Deoarece nu trăiește în puterea și în lumina noii creații, îi este greu să recunoască „cunoștințele elementare ale lumii“ ca fiind nesemnificative și fără putere.

R. Brockhaus