Domnul este aproape GBV

Când dă acest îndemn, fără îndoială că Pavel se referă în primul rând la obligațiile despre care a vorbit mai înainte, dar trebuie să vedem aici cu siguranță și o avertizare pentru cei ușuratici care se îndatorează imprudent. Este și rămâne umilitor pentru un credincios să ajungă dator, din orice fel de motiv, iar aceasta ar trebui să trezească în el zelul sincer să scape de datorii pe cât de repede îi stă în putere. De la această regulă generală face excepție un singur lucru, și acesta este dragostea. Această datorie este îndreptățită și nu aduce nimănui necinste, nici înaintea lui Dumnezeu, nici înaintea oamenilor. Totodată, este imposibil să scapi vreodată de ea. Dumnezeu Însuși, prin dragostea Sa, ne-a făcut datori pentru totdeauna.

În același timp, dragostea este împlinirea legii. Toate poruncile care exprimă datoria omului față de cei din jurul său sunt rezumate în una singură: „Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți“ (versetul 9). Această poruncă există din vechime, dar nimeni nu a fost în stare să o împlinească. Doar harul care ne-a descoperit în Hristos întreaga plinătate și desăvârșire a dragostei poate să schimbe inima și să ne facă apți să nu mai umblăm potrivit cărnii, ci potrivit Duhului; iar dacă facem aceasta, atunci „cerința dreaptă a legii va fi împlinită în noi“ (vedeți Romani 8.4). „Dragostea nu face rău aproapelui“, căci în felul acesta ar acționa împotriva propriei sale naturi. „Dragostea este deci împlinirea legii“ sau, după cum le spune apostolul galatenilor: „Pentru că întreaga lege este împlinită într-un singur cuvânt, în acesta: «Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți!»“ (Galateni 5.14).

R. Brockhaus