Domnul este aproape GBV

Cât de puternic și de actual este acest îndemn al apostolului! În loc de a vorbi despre autorități, sau de a fi entuziasmați de ele și de măsurile pe care le iau sau de a emite, poate, judecăți batjocoritoare asupra lor (Tit 3.1,2), cum se întâmplă adesea astăzi, privilegiul și datoria noastră este să mijlocim pentru ele cu stăruință, să trimitem către Dumnezeu rugăciuni și mulțumiri pentru ele. Pavel ne îndeamnă să facem aceasta înainte de toate. Oare nu va avea mai mult succes o urmărire cu credincioșie a acestui îndemn de către credincioși decât toate străduințele, poate bine intenționate, de a se implica ei înșiși pentru a ajuta și a rândui cursul evenimentelor?

Niciodată purtarea greșită a unei autorități ori a unuia dintre funcționarii instituiți de Dumnezeu nu-i dă creștinului dreptul de a fi necredincios datoriei sale. Dacă autoritatea greșește în misiunea ei ca slujitor al lui Dumnezeu, atunci ea va avea de-a face cu Dumnezeu; dar credinciosul este constrâns în orice împrejurări să „practice binele“ și să dea tuturor ceea ce li se cuvine, „cui datorați taxă, taxă; cui datorați vamă, vamă; cui datorați teamă, teamă; cui datorați onoare, onoare“ (versetul 7). Și acesta este un capitol din care avem multe de învățat, dar ne-ar fi cu mult mai ușor să învățăm și ne-ar scuti de multe plângeri și suspine dacă am avea necurmat înaintea ochilor faptul că suntem doar străini și călători aici jos și că toate posesiunile noastre pământești nu ne aparțin de fapt nouă, ci că suntem puși doar ca „administratori“ peste ele. Un lucru este sigur: dacă nu urmărim lucruri înalte, ci rămânem la cele de jos (1 Corinteni 12.16), atunci vom da tuturor de bunăvoie și cu plăcere ceea ce li se cuvine sau ceea ce așteaptă de la noi, cu atât mai mult cu cât Îl vedem pe Dumnezeu în toate și dorim să-I slujim și în aceste lucruri exterioare.

R. Brockhaus