Domnul este aproape GBV

Planul templului a fost inspirat de către Dumnezeu, așa cum David însuși a mărturisit: „Totul, toate lucrările modelului, m-a făcut Domnul să le pricep în scris, prin mâna Lui peste mine“ (1 Cronici 28.19). Multe detalii ale templului erau asemănătoare cu arhitectura cortului întâlnirii. Oricât de măreață era această construcție, Solomon știa prea bine că nu era pe măsura gloriei lui Dumnezeu. În zilele slujirii Sale, Domnul Isus a trebuit să le amintească ascultătorilor Săi că nu aurul din templu îl făcea să fie un edificiu special, ci Persoana care locuia acolo îi dădea importanță.

Deși aceste adevăruri par evidente, totuși aceleași tendințe există și astăzi. Nu este ceva neobișnuit să auzi cum anumite grupări creștine se mândresc etalându-și clădirile scumpe sau serviciile de închinare grandioase. O astfel de laudă pierde din vedere ceea ce este de fapt lucrul semnificativ, anume că Dumnezeu locuiește în mijlocul oamenilor. Acesta este adevărul care trebuie să alimenteze închinarea noastră, care trebuie să fie piatra de căpătâi a doctrinei noastre și care trebuie să îndrume umblarea noastră!

Pocăința și inima zdrobită au condus la rezidirea templului în zilele lui Zorobabel. Aceasta a fost o lucrare a lui Dumnezeu și, deși au existat greutăți pe cale, El a binecuvântat-o. Dumnezeu dorește aceeași atitudine și de la noi, în mijlocul mărturiei fărâmițate a Bisericii. Cei din zilele lui Zorobabel nu s-au lăsat descurajați, fiindcă nu puteau rezidi templul la fel cum acesta fusese înainte; nici noi nu trebuie să fim descurajați în lucrarea la care Dumnezeu ne-a chemat astăzi.

Deși există mult întuneric în jur, trebuie să fim atrași de Isus Hristos, Domnul gloriei, nu de clădiri sau de sisteme omenești.

E. Clermont