Domnul este aproape GBV

Un criteriu foarte important după care se poate recunoaște că Dumnezeu folosește un frate ca pe un canal de binecuvântare pentru ascultători este că mesajul său este înțeles. Orice frate trebuie să înțeleagă faptul că, dacă Dumnezeu nu i-a dat darul de a vorbi în așa fel încât mesajul său să fie înțeles de ascultători, atunci el ar trebui să stea în tăcere chiar dacă are multă cunoștință (1 Corinteni 12.7).

Duhul Sfânt poate folosi și un frate a cărui vorbire nu este foarte cultivată, dacă el se lasă călăuzit. În acest caz, adunarea va înțelege mesajul său și va simți puterea Duhului Sfânt în slujirea sa. Este posibil ca cineva să vorbească timp îndelungat fără să vestească ceva ce ar fi contradictoriu Cuvântului lui Dumnezeu, și totuși să nu vorbească „cuvinte ale lui Dumnezeu“. Cel care vorbește în strângerea ca adunare trebuie să facă acest lucru ca și cum el ar fi gura lui Dumnezeu către adunare. Nu este suficient doar să spună adevărul, ci să spună exact acel adevăr pe care vrea Dumnezeu să-l dăruiască adunării în acel moment. Aceasta este însemnătatea expresiei: „Să fie ca și cuvinte ale lui Dumnezeu“. Un frate poate vorbi cu rațiune și poate spune lucruri conforme cu litera Scripturii și totuși adunarea să nu fie zidită, dacă acele cuvinte ale sale nu sunt „cuvinte ale lui Dumnezeu“. Trebuie ca printr-o astfel de slujbă să se împlinească 1 Petru 4.11: „Pentru ca în toate să fie glorificat Dumnezeu prin Isus Hristos, ale Căruia sunt gloria și puterea, în vecii vecilor“.

Scopul celui care vorbește „cuvinte ale lui Dumnezeu“ trebuie să fie proslăvirea Domnului. Dacă cel care vorbește își prezintă propria înțelepciune și caută să se glorifice pe sine însuși, atunci el nu este condus de dorința de a-L glorifica pe Dumnezeu. Cum descoperim lucrul acesta? Noi nu putem privi în inima lui, dar adunarea va înțelege dacă mesajul vine din partea lui Dumnezeu sau nu. Dacă nu este prezentă nicio putere, adunarea va trage concluzia că vorbirea nu a căutat slăvirea lui Dumnezeu. Mai există un mod simplu pentru a cerceta acest lucru. Dacă slujește cineva spre slava lui Dumnezeu, acest lucru este cunoscut chiar din umblarea sa. El nu poate să slujească la proslăvirea lui Dumnezeu în inimi și totodată să umble într-un mod necorespunzător în practică. Același scop care îl conduce în slujbă trebuie să-l călăuzească și în căile sale.

C. Briem