Domnul este aproape GBV
Ape multe nu pot stinge dragostea, nici șuvoaiele n-o îneacă. Chiar dacă cineva ar da toată averea casei lui pentru dragoste, ar fi profund disprețuit.
Cântarea Cântărilor 8.7
Dragostea curată este puternică, plină de vitalitate și de nestins. Nicio împrejurare din univers nu poate stinge flacăra ei vie. Cât de nespus mai înaltă este ea decât simpla afecțiune a oamenilor unii pentru alții! Mulțimea divorțurilor arată limpede deșertăciunea rușinoasă a așa-numitei iubiri dintre bărbat și femeie, care stau căsătoriți pentru un timp, după care nu se mai iubesc unul pe altul. O mică încercare, câteva împrejurări spinoase, acestea sunt de ajuns să stingă flacăra pâlpâitoare a unei iubiri care a fost la început afirmată cu putere.
Însă „apele cele mari“, adâncurile suferinței și ale agoniei de nedescris, valurile mari și talazurile, nu numai ale încercărilor generate de împrejurări pământești, ci ale celor generate de judecata cumplită a lui Dumnezeu împotriva păcatului, acea suferință de a fi singur, părăsit, sub șuvoiul vinei păcatelor noastre – toate acestea n-au putut stinge dragostea pură a inimii binecuvântatului nostru Domn Isus, iubire manifestată față de cei păcătoși și lipsiți de orice merit. Ce iubire minunată!
Dragostea este chiar natura Lui, infinit mai înaltă și mai prețioasă decât toate bogățiile acestui univers. Oamenii, în neghiobia lor, încearcă să cumpere dragostea copiilor lor cu averea, cu daruri scumpe sau cu orice alt lucru material, doar pentru a descoperi că aceștia îi tratează cu cel mai profund dispreț. Astfel de daruri nu vor naște dragostea. Domnul ne-ar fi putut da tot ceea ce ar fi fost necesar să împlinească poftele noastre, însă El S-a dat pe Sine Însuși, n-a dat lucruri. Aceasta este dragostea pură, prețioasă și reală! Fiindcă ne-a iubit, El S-a dat pe Sine; și doar această dragoste neprefăcută poate produce un răspuns din partea inimilor noastre – „Noi iubim fiindcă El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19).
J. G. Bellett