Domnul este aproape GBV
Dacă vei aduce, ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.
Levitic 2.4
Ceea ce se coace în cuptor nu se poate vedea în timpul în care se coace. Este expus căldurii puternice, însă nu se poate vedea cât suferă aluatul din cauza aceasta și cum îndură el arșița. Trebuie să medităm asupra acestui lucru și să încercăm să înțelegem ce este ascuns în Cuvântul Domnului – mă gândesc nu la adevărurile pe care le-a spus Domnul Isus, oricât de minunate ar fi acestea – ci la ceea ce este ascuns în Cuvânt cu privire la sentimentele Sale și cum a suferit El în aceste împrejurări. Numai un asemenea suflet va înțelege ce este prezentat în acest cuptor.
Da, putem înțelege că viața Domnului, în primii treizeci de ani, a fost suferință. Să ne gândim: A venit Creatorul din cer și, potrivit capitolului 1 din Coloseni, El era Întâiul-născut peste toată creația, Capul creației, însă, când S-a născut în Betleem, nu s-a găsit pentru El niciun loc în casa de poposire. Un grajd a fost singurul loc unde au vrut să-L primească. El era Întâiul-născut peste toată creația și Împăratul lui Israel. Abia Se născuse și părinții Săi au trebuit să fugă în Egipt, pentru că lumea dușmană căuta să-L omoare. El era Cel necreat, Cel Sfânt, și a venit din acel loc sfânt de la Dumnezeu, din casa Tatălui; și când părinții Săi s-au întors din Egipt, El a trebuit să locuiască în Nazaret, în acel oraș neatrăgător din Galileea.
Cât de îngrozitor trebuie să fi fost aceasta pentru El! El era Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel care locuise dintotdeauna în atmosfera curată din casa Tatălui și care fusese întotdeauna Obiectul plăcerii și al dragostei Tatălui. El a venit de acolo de unde milioanele de îngeri își ascundeau fața când priveau spre El, pentru că nu puteau privi slava Sa. Ce trebuie să fi însemnat pentru El să locuiască în cetatea Nazaret, înconjurat de păcătoși, care Îl urau pe Dumnezeu, așa cum s-a dovedit mai târziu, când au vrut să-L omoare! El știa deci ce erau ei și El vedea cine erau ei, căci Îl urau pe Dumnezeu. Așa a trăit El treizeci de ani, zi de zi înconjurat de oameni păcătoși și de toate păcatele pe care le făceau oamenii. Ce suferință a trebuit să fi fost aceasta pentru El!
H. L. Heijkoop