Domnul este aproape GBV

În aceste versete vedem întunericul oamenilor în contrast cu lumina manifestată în Persoana lui Hristos, scoțând la iveală conflictul dintre necredință și adevăr. Oamenii au înțeles în mod corect faptul că înălțarea se referă la cruce, dar, în necredința lor, ei folosesc unele Scripturi care vorbesc despre Împărăția veșnică, pentru a contrazice cuvintele Domnului. Trecând cu vederea acele Scripturi care vorbesc despre suferințele prin care Hristos trebuia să treacă înainte de a ajunge la glorie, ei întreabă: „Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este Acesta, Fiul Omului?“.

Întrebarea pe care au pus-o trăda întunericul care era în sufletele lor. Domnul, fără să dea un răspuns oficial la întrebarea lor, răspunde stării care le anima sufletele. El era Lumina lumii; încă puțin timp, și lumina avea să le fie retrasă. Înțelept ar fi fost ca ei să se folosească de lumină, ca nu cumva, mai târziu, să-i copleșească întunericul. Lumina era acolo în Persoana lui Hristos, însă doar aceia care au crezut în lumină pot avea priceperea pe care o dă lumina și pot fi astfel caracterizați de lumină, fiind copii ai luminii. Cel care leapădă lumina lui Hristos va cădea în întunericul minții lui și își va pierde orientarea, neștiind încotro merge. Așa au stat lucrurile cu națiunea iudeilor, care L-a lepădat pe Hristos; și tot așa vor sta lucrurile cu creștinătatea apostată, care va lepăda și ea lumina și își va pierde orientarea în întunericul modernismului și al ateismului. Acum, ca și atunci, Domnul Se află afară, făcând apel la creștinătatea oarbă din punct de vedere spiritual, prin cuvintele: „Să-ți ungi ochii, ca să vezi“ (Apocalipsa 3.18).

H. Smith