Domnul este aproape GBV

Aceste cuvinte celebrează eliberarea rămășiței credincioase a lui Israel. Mândria omului a fost trântită la pământ de către brațul întins al Domnului. Rămășița nu avea nicio apărare împotriva vrăjmașilor trufași care o înconjurau. Zidurile înalte cu porți și zăvoare nu-i ofereau nicio siguranță. Eliberarea ei venea doar de la Domnul, de la „Stânca veacurilor“. Domnul Însuși va fi apărarea și refugiul lor în ziua necazului, așa cum citim în Naum 1.7: „Domnul este bun, un loc întărit în ziua necazului; și El îi cunoaște pe cei care se încred în El“. Nu va mai fi nevoie ca ei să caute adăpost în spatele zidurilor groase și al porților zăvorâte, pentru că atunci porțile vor fi larg deschise pentru ca cei drepți să intre în cetatea marelui Împărat. Ei se vor bucura de pacea după care au tânjit de-a lungul veacurilor.

Cuvintele din versetele de astăzi sunt deseori aplicate creștinilor, însă pacea desăvârșită despre care ele vorbesc pare să nu fie cunoscută de ei. Care sunt condițiile necesare pentru a ne bucura de pace perfectă în mijlocul împrejurărilor de zi cu zi? Răspunsul este acesta: mintea noastră trebuie să fie preocupată cu Domnul și să se sprijine pe El. Știm cu toții cât de ușor este ca mintea noastră să cutreiere în tot felul de locuri și să se preocupe cu tot felul de lucruri, de aceea nu ne putem sprijini pe ea. Însă ne putem sprijini pe Domnul cu o încredere absolută. El este Stânca veacurilor. Încrederea noastră trebuie să fie într-o Persoană, însă nu în persoana noastră. Trebuie să fie în Cineva din afara mea, iar Acesta este Domnul Isus Hristos. El păzește mintea celor care Își găsesc odihna în El. „Încrede-te în Domnul cu toată inima ta și nu te sprijini pe priceperea ta! Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările“ (Proverbe 3.5,6).

J. Redekop