Înmormântarea lui Iacov
50:1 Și Iosif a căzut pe fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat.
50:2 Și Iosif le-a poruncit slujitorilor săi, doctorilor, să-l îmbălsămeze pe tatăl său. Și doctorii l-au îmbălsămat pe Israel.
50:3 Și patruzeci de zile au fost împlinite pentru el, căci așa sunt împlinite zilele celor care sunt îmbălsămați. Și egiptenii l-au plâns șaptezeci de zile.
50:4 Și, după ce au trecut zilele jelirii lui, Iosif a vorbit casei lui Faraon, zicând: „Vă rog, dacă am căpătat favoare în ochii voștri, vorbiți în auzul lui Faraon:
50:5 Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: Iată, eu mor; în mormântul meu pe care l-am săpat eu însumi în țara Canaanului, acolo să mă îngropi. Și acum, lasă-mă, te rog, să mă sui să-l îngrop pe tatăl meu; și mă voi întoarce“.
50:6 Și Faraon i-a zis: „Suie-te și îngroapă-l pe tatăl tău, cum te-a pus să juri“.
50:7 Și Iosif s-a suit să-l îngroape pe tatăl său; și cu el s-au suit toți robii lui Faraon, bătrânii casei lui, toți bătrânii țării Egiptului,
50:8 toată casa lui Iosif, frații săi și casa tatălui său; n-au lăsat în ținutul Gosen decât copiii, turmele și cirezile lor.
50:9 Și împreună cu el s-au suit și care și călăreți; și a fost o tabără foarte mare.
50:10 Și au venit la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, și acolo l-au plâns cu plângere mare și jale adâncă; și Iosif i-a făcut tatălui său un bocet de șapte zile.
50:11 Și locuitorii țării, canaaniții, au văzut bocetul de la aria lui Atad și au zis: „Acesta este un bocet mare printre egipteni“. De aceea locului aceluia i s-a pus numele Abel-Mițraim1, care este dincolo de Iordan.
50:12 Și fiii săi au făcut cu el cum le poruncise.
50:13 Și fiii săi l-au dus în țara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care Avraam o cumpărase împreună cu ogorul, ca stăpânire a unui loc de îngropare, de la Efron hetitul, față în față cu Mamre.
50:14 Și după ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, el și frații săi și toți cei care se suiseră cu el ca să-l îngroape pe tatăl său.
Binecuvântarea lui Iosif
50:15 Și frații lui Iosif au văzut că tatăl lor a murit și au zis: „Poate că Iosif ne va urî și ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut“.
50:16 Și au trimis la Iosif, zicând: „Înainte de a muri, tatăl tău a poruncit, zicând:
50:17 Așa să-i spuneți lui Iosif: Te rog, iartă acum vina fraților tăi și păcatul lor, pentru că ți-au făcut rău. Și acum, iartă, te rugăm, vina robilor Dumnezeului tatălui tău“. Și Iosif a plâns când i-au vorbit ei.
50:18 Și frații lui s-au dus și ei și s-au aruncat înaintea feței lui și au zis: „Iată, suntem robii tăi“.
50:19 Și Iosif le-a zis: „Nu vă temeți; sunt eu în locul lui Dumnezeu?
50:20 Voi, într-adevăr, ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine, ca să facă așa cum este astăzi, să păstreze viața unui mare popor.
50:21 Și acum, nu vă temeți: vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri“. Și i-a mângâiat și le-a vorbit inimii.
Moartea lui Iosif
50:22 Și Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său; și Iosif a trăit o sută zece ani.
50:23 Și Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim din a treia generație; de asemenea fiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuți pe genunchii lui Iosif.
50:24 Și Iosif le-a zis fraților săi: „Eu mor; și Dumnezeu vă va cerceta negreșit și vă va sui din țara aceasta în țara pe care a jurat-o lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov“.
50:25 Și Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreșit; să luați oasele mele de aici“.
50:26 Și Iosif a murit, în vârstă de o sută zece ani. Și l-au îmbălsămat; și a fost pus într-un sicriu2 în Egipt.