Ziua de odihnă
2:1 Și cerurile și pământul și toată oștirea lor au fost terminate.
2:2 Și, în ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a terminat lucrarea pe care o făcuse; și, în ziua a șaptea, S-a odihnit de toată lucrarea Sa, pe care o făcuse.
2:3 Și Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, căci în ea S-a odihnit de toată lucrarea Sa, pe care a creat-o Dumnezeu când a făcut-o.
Facerea omului
2:4 Acestea sunt originile1 cerurilor și ale pământului, când au fost create,
2:5 în ziua când Domnul Dumnezeu2 a făcut pământ și ceruri și orice arbust al câmpului înainte de a fi fost el pe pământ, și orice plantă a câmpului înainte de a fi încolțit; căci Domnul Dumnezeu nu făcuse încă să plouă pe pământ și nu era om, ca să lucreze pământul,
2:6 ci un abur se ridica de pe pământ și umezea toată suprafața pământului.
2:7 Și Domnul Dumnezeu l-a întocmit3 pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflarea de viață; și omul a devenit un suflet viu.
Grădina Edenului
2:8 Și Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden4, spre răsărit, și acolo l-a pus pe omul pe care-l întocmise.
2:9 Și, din pământ, Domnul Dumnezeu a făcut să crească tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului.
2:10 Și un râu ieșea din Eden ca să ude grădina; și de acolo se împărțea și se formau patru brațe.
2:11 Numele unuia este Pison5: el înconjoară toată țara Havila, unde este aur.
2:12 Și aurul din țara aceea este bun; acolo este bedelium și piatră de onix.
2:13 Și numele râului al doilea este Ghihon6: el înconjoară toată țara lui Cuș7.
2:14 Și numele râului al treilea este Hidechel8: el curge înainte, spre Asiria9. Și al patrulea râu este Eufratul10.
2:15 Și Domnul Dumnezeu l-a luat pe om11 și l-a pus în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.
2:16 Și Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din orice pom din grădină poți să mănânci în voie12.
2:17 Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit“.
Adam şi soţia lui
2:18 Și Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit13“.
2:19 Și Domnul Dumnezeu întocmise din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerurilor și le-a adus la om, ca să vadă cum le va numi. Și oricum numea omul fiecare vietate, așa îi era numele.
2:20 Și omul a dat nume tuturor vitelor și păsărilor cerurilor și tuturor viețuitoarelor câmpului; dar pentru om14 nu s-a găsit niciun ajutor potrivit.
2:21 Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om; și el a adormit. Și a luat una dintre coastele lui și a închis carnea la loc.
2:22 Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut15 o femeie și a adus-o la om.
2:23 Și omul a zis: „Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie16, fiindcă a fost luată din bărbat17“.
2:24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și vor fi un singur trup18.
2:25 Și erau amândoi goi, omul și soția sa, și nu se rușinau.