31

Decembrie

Binecuvântat să fie DUMNEZEU, Tatăl DOMNULUI nostru ISUS CRISTOS, Părintele îndurărilor şi DUMNEZEUL oricărei mângâieri. 2 Corinteni 1.3

De aceea veniţi să trecem plini de laudă şi mulţumire prin arcul de triumf al vechiului an pentru a intra prin el în noul an şi de a ne aşeza piciorul neclintit pe fâşia de pământ necunoscută ce ne stă în faţă! Să nu fie îndreptate inima şi gândurile noastre spre timpurile fără linişte şi nici spre lumea aceasta, care zace în cel rău, ci să ne ridicăm ochii noştri spre Dumnezeu, care e nădejdea noastră.
Acela care e Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus, este totodată şi Dumnezeul şi Tatăl nostru, pe care-L iubim din inimă. Isus Îl numeşte: „Tatăl Meu şi Tatăl vostru, Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20.17). Aşadar noi suntem prin El, copii prea iubiţi ai lui Dumnezeu şi nu numai moştenitori ai slavei veşnice în casa cerească a Tatălui, ci aici pe pământ suntem obiecte preţioase ale mângâierii şi milosteniei Sale. „El este Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri."
Când El ne trimite o durere, o face din dragoste pentru binele nostru. Cine are ochi să vadă poate vedea purtarea de grijă a Dumnezeului nostru Tată care ne-a purtat pe braţe. În câte necazuri nu a fost milostenia lui Dumnezeu aproape. Nu uita! „Binecuvântează suflete pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui."
Noi toţi trebuie să spunem că mila şi harul Lui e zi de zi cu noi şi El se poartă cu noi cum se poartă un tată cu fiul său (Deut. 1.31) şi cum mângâie pe cineva mama sa (Isa. 66.13). „EL ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem NĂDEJDE că ne va mai izbăvi încă” (2 Cor. 1.10).
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, ÎN Cristos."