Ezra a păzit Cuvântul lui Dumnezeu şi n-a făcut de ruşine Numele Lui. Ezra şi oamenii care se strâng ca răs­puns la chemarea sa vor fi făcuţi con­ştienţi de propria slăbiciune (sunt cel mult o mie cinci sute), dar, în acelaşi timp, şi de faptul că Dum­nezeu le-a „pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închid㓠(Apoc. 3.8). Artaxerxes I (Longimanus), zis Mână Lungă, aseme­nea predecesorilor săi Cirus şi Darius, este un instrument pregătit de Domnul ca să ţină deschisă uşa reîntoarcerii la Ierusalim pentru rămăşiţa exilată a lui Iuda.

Scrisoarea împăratului arată că el era atent la toate. Întâi restabileşte închinarea în Ierusalim, cu tot ce era ne­ce­sar jertfelor şi întreţinerii leviţilor; apoi pune în funcţie magistraţi şi judecători; în sfârşit, lucru remarcabil, dă instrucţiuni lui Ezra pentru a le face cunos­cut tuturor legile Dumnezeului său (v. 25). „Inima împăra­tului în mâna Dom­­nului este ca nişte izvoare de apă: El o îndreaptă în­cotro vrea“ (Prov. 21.1; vezi şi Prov. 8.15-16). Ezra îl bine­cu­vân­tează pe Domnul, ca pe Acela care a pus astfel de gânduri în inima împăratului. Să ne stră­duim, ase­menea lui Ezra, să vedem întotdeauna „mâna“, da, „mâna bună a lui Dumnezeu“ (v. 6, 9, 28; 8.18, 31), în orice ni se întâmplă.