26 noiembrie

Text: Judecători 1:27-36

PIERDEREA UNEI VIZIUNI

Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Sean...
                                                          Judecători 1:27

Într-un articol publicat de către Lynn Anderson în revista Leader-
ship, descrie ceea ce se petrece cînd oamenii îşi pierd viziunea.
Un grup de pelerini au coborît pe ţărmul Americii cu aproximativ
350 de ani în urmă. Cu o viziune măreaţă şi cu mult curaj au venit
să se aşeze în noua ţară. În primul an au pus bazele unui oraş. În
al doilea an, au ales un consiliu orăşenesc. În al treilea, guvernul
a propus construirea unui drum de vreo opt kilometri spre vest, în
deşert. Dar în al patrulea an, oamenii au început să condamne
consiliul orăşenesc, deoarece li se părea că a construi un drum prin
pădure era numai o risipă a fondurilor publice. Într-un fel sau
altul, aceşti oameni vizionari îşi pierduseră viziunea. Odată erau
în stare să vadă dincolo de ocean, dar acum nu mai vedeau nici
măcar 8 kilometri în pustie.

Acest lucru îmi reaminteşte textul nostru de azi. Sub conducerea
înţeleaptă a lui Iosua, israeliţii au traversat prin credinţă Iordanul
şi au început cucerirea Palestinei. Dar după cîteva victorii ră-
sunătoare, hotărîrea lor a început treptat să slăbească şi viziunea
li s-a şters. Au încetat să se mai lupte şi, în schimb, au făcut tratate
de pace în schimb cu locuitorii ţării.

Aceeaşi atitudine poate stînjeni vieţile noastre spirituale. Fericiţi
cu cîteva succese iniţiale ca creştini, putem deveni automulţumiţi
şi încetăm să mai înaintăm. Refuzăm să ne mai confruntăm cu
următorul duşman spiritual. Pentru a porni din nou, trebuie să ne
rededicăm urmăririi scopurilor pe care Dumnezeu le are pentru
vieţile noastre. Trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne reînnoiască
viziunea.                                                       - D.C.E.

Cînd viaţa îmi devine o povară grea
Şi calea urcătoare mai greu de mers pe ea,
în jugul vieţii, ajută-mă să pot vedea
Viziunea ce o ai pentru viaţa mea.            - D.J.D.

Pericolul nu este că ţinta ne este prea sus

şi-o vom greşi, ci că este prea jos

si putem ajunge la ea.