8 ianuarie

CURĂŢIA INIMII ŞI A VIEŢII

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.

Matei 5.8

Curăţia inimii este una din principalele ţinte spre care trebuie să tindem. Trebuie să fim curăţiţi înăuntru prin Duhul Sfânt şi Cuvânt, şi vom fi curaţi în afară prin consacrare şi ascultare. Este o legătură strânsă între inimă şi pricepere: dacă ne place răul, nu putem înţelege binele. Dacă inima este întunecată, ochiul va fi tulbure, cum pot să vadă pe Dumnezeu, aceia cărora le place păcatul?

Ce fericire să-L poţi vedea pe Dumnezeu: este o rază din cer aici pe pământ! în Domnul Isus, aceia care au inima curată Îl văd pe Tatăl. Îl vedem pe El, adevărul Său, dragostea Sa, sfinţenia Sa, planul Său, atotstăpânirea Sa, caracterul Său, da, îl vedem pe Dumnezeu însuşi în Cristos. Dar aceste lucruri nu pot fi înţelese cum se cuvine, decât când părăsim păcatul. Numai acei care au ca ţintă sfinţenia, pot spune: ”Ochii inimii mele sunt întotdeauna îndreptaţi spre Domnul”. Dorinţa lui Moise: ”Arată-mi faţa Ta” nu se va împlini decât pentru aceia care vor fi curăţaţi de orice păcat. ”Căutaţi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul”, striga Pavel; iar Ioan: ”Cel ce are nădejdea aceasta, să-L vadă aşa cum este în slavă, se curăţeşte el însuşi, după cum El este curat”. O, Dumnezeule, zideşte în mine ”o inimă curată”, ca să putem vedea faţa Ta!