„Iată, voi ridica în ţară un păstor, care nu va cerceta pe cele gata să piară, nici nu va căuta pe cea rătăcită; nici nu va vindeca pe cele rănite, nici nu va paşte pe cele sănătoase, ci va mânca şi carnea celor îngrăşate şi le va rupe copitele în bucăţi. Vai de păstorul cel netrebnic, care păstoreşte turma! … Trezeşte-te, sabie, împotriva păstorului Meu şi împotriva omului care este tovarăşul Meu“, zice Domnul oştirilor; „Loveşte păstorul, şi oile se vor risipi; şi-Mi voi întoarce mâna asupra celor mici“. Zaharia 11.16,17; 13.7
Cei doi păstori despre care se vorbeşte în aceste versete se află într-un contrast absolut unul cu celălalt! Pe amândoi îi vedem limpede în ultimele capitole din Zaharia.
Primul este numit păstor nebun şi netrebnic. În alte locuri i se spune Anticristul, omul păcatului, „împăratul care va face după voia sa“, fiara a doua, fiara care se ridică din pământ, profetul mincinos. El este în mod evident de origine evreiască, pentru că evreii nu s-ar lăsa niciodată conduşi de unul dintre neamuri. El îşi primeşte puterea de la Satan, caută câştig de pe urma oilor şi se consideră pe sine proprietarul lor. Poporul pământesc al lui Dumnezeu a avut de-a lungul secolelor mulţi asemenea conducători auto-proclamaţi. Gamaliel menţionează doi dintre ei în Fapte 5. Cu toţii au câteva lucruri în comun: nu sunt rânduiţi de Dumnezeu, profită de pe urma oilor şi au parte de un sfârşit jalnic.
Cel pe care Dumnezeu Îl numeşte „Păstorul Meu“ are şi El mai multe titluri. Aici Dumnezeu Îl numeşte „Tovarăşul Meu“, pentru că El nu este nimeni altul decât Dumnezeu Fiul, Cuvântul, expresia a tot ceea ce este Dumnezeu. În altă parte El Însuşi spune despre Sine că este Păstorul cel Bun care Îşi dă viaţa pentru oi. În ciuda a tot ceea ce I-au făcut oamenii în răutatea lor, ei nu L-au putut nimici. Sabia lui Dumnezeu L-a lovit pe El în loc să ne lovească pe noi. Aleluia! Acum fiecare dintre noi poate să-L numească Păstorul meu!