Desigur, există întotdeauna capcane de care trebuie să ne ferim în slujba creştină. Pe vremea lui Pavel, erau întrebările nebune (adică dispute fără rost) privitoare la alimente curate şi necurate, la reguli legate de Sabat şi la respectarea anumitor zile sfinte. Se iscau polemici privitoare la genealogii, atât îngereşti, cât şi omeneşti. Apoi izbucneau certuri privitoare la reguli foarte minuţioase care fuseseră create pe fundalul legii. Pavel este dezgustat de acestea, considerându-le nefolositoare şi zadarnice.
Bine ar face slujitorii Domnului din zilele noastre să pună la inimă sfaturile apostolului Pavel, evitând următoarele tangente:
O preocupare prea mare faţă de metode în sine, mai degrabă decât faţă de realităţile spirituale. De pildă, dezbaterile ce nu se mai termină privitoare la modul în care trebuie luată Cina Domnului: cu vin fermentat, sau doar cu must (ori suc de struguri, în Statele Unite, n.tr.); sau dacă trebuie să se servească dintr-un singur pahar comun, sau în cupe individuale. Ca şi când acestea ar fi chestiuni importante în Biblie!
Slujitorii Domnului trebuie să se ferească şi de tăierea firului în patru, de fleacuri.
De concentrarea asupra unui singur adevăr, sau chiar a unui singur aspect al adevărului, ca şi când celelalte nu ar fi importante!
Alegorizarea Scripturilor, până când acestea par absurde.
Discuţii teologice sterile care nu zidesc pe nimeni.
Alunecarea de la Cuvânt la politică şi la căile lăturalnice ce o însoţesc; alipirea la tot felul de cruciade creştine, de combatere ba a acestui rău, ba a celuilalt.
Ce tragedie să ne irosim timp de mare preţ cu aceste lucruri, când o lume întreagă piere în jurul nostru!