El ne-a mântuit de vină şi de pedeapsa pentru toate păcatele noastre - trecute, prezente şi viitoare. Aceste păcate erau privite în viitor, când a murit Mântuitorul nostru, şi încă nu fuseseră săvârşite în timp, dar moartea Lui le-a acoperit pe toate. Totuşi nu ştiu cum se face că omului îi este cel mai greu să înţeleagă unul din cele mai simple şi mai clare adevăruri ale evangheliei, anume că mântuirea nu se bazează pe faptele bune; că nu devii creştin prin trăirea unei vieţi creştine. Nu oamenii buni merg în rai. Mărturia consecventă a Bibliei este că omul nu poate câştiga sau merita mântuirea (Efeseni 2:9;Romani 3:20;Romani 4:4,5;Romani 9:16;Romani 11:6;Galateni 2:16;Galateni 3:11). Omul nu se poate mântui pe sine prin fapte bune; toate faptele sale neprihănite sunt ca nişte cârpe murdare în ochii lui Dumnezeu (Isaia 64:6). El nu poate deveni creştin prin trăirea unei vieţi creştine, pentru simplul motiv că nu are putere în el însuşi de a trăi o viaţă creştină. Nu oamenii buni sunt cei ce merg în cer, ci păcătoşii care au fost salvaţi prin harul lui Dumnezeu!

Mântuirea nu poate fi câştigată prin fapte bune, deoarece faptele bune sunt rezultatul mântuirii. Oriunde există o mântuire adevărată, faptele bune nu vor întârzia să se arate. Şi astfel citim că Dumnezeu nu ne-a mântuit din pricina faptelor neprihănirii pe care le-am făcut noi, ci după îndurarea Lui. Mântuirea este o lucrarea a îndurării - nu a justiţiei. Justiţia reclamă aplicarea pedepsei binemeritate; îndurarea asigură o cale neprihănită prin care se poate evita pedeapsa.

Dumnezeu ne-a mântuit prin spălarea regenerării (naşterii din nou). Convertirea este cu adevărat o nouă creaţie (2Corinteni 5:17) şi aici această nouă creaţie este prezentată sub forma alegorică a unei băi. Este aceeaşi imagine folosită de Domnul Isus când i-a învăţat pe ucenici că există o singură baie a regenerării, dar e nevoie de multe curăţiri de întinare (Ioan 13:10). Baia regenerării nu are nimic de a face cu botezul. Nu este o curăţire trupească făcută cu ajutorul apei, ci o curăţire morală prin cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 15:3). Botezul nici măcar nu este un simbol al acestei băi, ci descrie, mai degrabă, îngroparea cu Cristos în moarte (Romani 6:4).

Naşterea noastră din nou este definită de asemenea ca o reînnoire a Duhului Sfânt. Duhul lui Dumnezeu produce o minunată transformare - nu îmbrăcarea omului vechi cu haine noi, ci îmbrăcarea omului nou cu haine! Duhul Sfânt este Agentul în procesul regenerării iar cuvântul lui Dumnezeu este instrumentul.